Conform unui proiect legislativ violenta in familie (si violenta impotriva femeii in general) ar putea fi diminuata prin stabilirea unui cadru mai restrans al impacarii dintre sot/sotie, concubin/concubina, iubit/iubita.
Daca in prezent impacarea dintre acestia este posibila nelimitat (deci ei se pot impaca de 5, de 10, ori de cate ori vor), proiectul de lege vine sa stopeze numarul de impacari de care ar avea dreptul. Cu alte cuvinte momentan cei aflati intr-un astfel de conflict se pot impaca ori de cate ori doresc. Astfel multe dosare de acest fel se inchid prin impacarea partilor, insa ulterior faptuitorul recidiveaza si se deschide un nou dosar penal, care ulterior se inchide tot prin impacare, si tot asa. Victima este capturata intr-un cerc vicios de unde nu mai poate iesi usor. Asa cum faptuitorul daca a lovit-o o data, exista mari sanse sa o faca si a doua oara (tendintele agresive existand deja clarificate/conturate in mintea lui), asa si victima are tendintele de impacare in mintea sa, si la un a doilea conflict o a doua impacare este mult mai probabila. Raportul agresiune – impacare continua in acest tandem la nesfarsit sau cu un sfarsit tragic. Problema este ca dupa a doua impacare violentele devin un fenomen curent in acel cuplu, fenomen care aduce agresiuni din ce in ce mai grave, fapte in urma carora femeia sufera traume psihice inimaginabile, dincolo de vatamarile corporale.
Trebuie mentionat ca in astfel de cazuri impacarea are loc in mod direct intre agresor si victima ori intre avocatii acestora si nu prin mediatori, la solicitarea agresorului (arareori si a victimei) si cu ”complicitatea” organelor de politie uneori. Foarte putine astfel de cazuri ajung la mediatori. In cei 6 ani de practica in cadrul Biroului meu de mediere am avut doar 2 solicitari de mediere privind violenta in familie in sens larg (nu violente fizice/loviri sau amenintari) ci solicitari de mediere privind conflictul legat de nerespectarea ordinului de protectie. Una din medieri s-a finalizat cu acord de mediere si una fara acord. Din discutiile cu colegii mediatori a reiesit ca in ultimii ani s-au mediat sub 10 astfel de conflicte. Medierea in astfel de conflicte nu este folosita si nici incurajata de organele statului, desi din punctul meu de vedere ar fi mult mai benefica decat o impacare. Asta deoarece in mediere analiza structurii conflictului si cauzelor conflictlui aduce clarificari in mintea faptuitorului si a victimei, lamuriri necesare pentru acestia ca sa inteleaga gravitatea conflictului si gravitatea urmarilor; faptuitorului ii pot fi impuse de catre victima, pe parcursul medierii (deci inainte de incheierea unui acord), mai multe obligatii care sa conduca la atenuarea comportamentului agresiv (de ex urmarea unor sedinte psihologice, a unor terapii). De asemeni un acord de mediere este un contract intre cei doi si in acest contract pot fi impuse obligatii clare si poate fi creionat un cadru strict de relationare intre cei doi, mediatorul facilitand discutiile privind cea mai buna si potrivita intelegere intre cei doi raportat la situatia lor efectiva. Acordul de mediere poate contine restrictii si conditii intre cei doi, spre deosebire de actul de impacare care trebuie sa fie unul simplu si neconditionat. Practic prin impacarea in fata organelor victima doar ii face un bine inculpatului prin exonerarea de raspundere penala insa ea nu este cu nimic avantajata neavand nici un contract cu agresorul, acesta neasumandu-si nici o obligatie fata de ea, aceasta ramanand in continuare vulnerabila in fata lui.
Pe de alta parte, daca s-ar ajunge la un acord de mediere faptuitorul ar avea avantajul exonerarii de raspundere penala dar si victima ar avea avantajul unui cadru relational bine stabilit prin acord, a unui contract bine definit cu agresorul. Nerespectarea acestui contract (acordul de mediere) ar atrage intradevar, conform legislatiei actuale, doar sanctiuni de ordin civil. Insa victima va putea din nou depune plangere impotriva agresoului daca acesta recidiveaza. Pentru a nu se ajunge aici s-ar putea modifica si cadrul legislativ al medierii conflictelor de violenta in familie, in sensul ca nerespectarea unui astfel de acord de mediere (de exemplu pe o perioada de 6 luni ori 12 luni) sa conduca la reluarea procesului penal cu toate consecintele legale dinaintea medierii. S-ar mai putea deasemeni considera ca nerespectarea acordului de mediere in astfel de conflicte sa reprezinte infractiune. Astfel agresorul care a incheiat un acord de mediere cu victima ar fi pus in situatia de a respecta acordul de mediere si ar fi incurajat sa inceteze actele agresive. Legiuitorul trebuie sa gaseasca cea mai buna formula pentru a proteja victimele acestor conflicte.
Din alt punct de vedere statul trebuie sa se implice activ in oferirea de protectie persoanei vatamate, dupa ce infractiunea s-a consumat, pe parcursul procesului penal si dupa. Asta inseamna programe de consiliere psihologica cat mai consistente, crearea de spatii si centre unde victimele sa se deconecteze total de la caminul conjugal care a devenit camp de bataie, prevenirea urmaririi si hartuirii victimei de catre agresor prin aplicarea unor metode de supraveghere eficiente, obligarea agresorului la urmarea unor sedinte psihologice, terapii sau cursuri de formare personala, etc.
Nu sunt de acord cu prima si singura impacare pentru ca impacarea directa intre agresor si victima mentine tensiunea conflictului, conflictul ramane deschis, victima decide impacarea tot dintr-o pozitie inferioara si vulnerabila, discutiile dintre acestia doi nu pot fi obiective, victima fiind capturata deseori de presiunea psihologica a agresorului. In astfel de conditii o impacare este un act cu un consimtamant aproape viciat.
Prin urmare as fi de acord cu o prima si sigura mediere la astfel de conflicte, unde, daca victima doreste sa arate clementa si indulgenta fata de agresor, aceasta sa poate analiza, negocia si semna o intelegere care sa cuprinda obligatii, restrictii si interdictii clare intre agresor si victima. Aceasta mediere ar avea o doza mult mai mare de obiectivitate si cu ajutorul mediatorului victima ar putea identifica mai bine solutia potrivita si oportuna ei. Pentru a se crea premisele respectarii unui astfel de acord ar trebui facute mentiuni clare in lege privind puterea si efectele juridice ale acestui contract dintre agresor si victima, si eventual mentiunea ca nerespectarea lui de catre una din partile semnatare ar conduce la reluarea procesului penal, sau ar putea constitui infractiune (in aceste cazuri acordul de mediere ar trebui consfintit/avizat/confirmat in mod necesar de un judecator/procuror). In orice caz o astfel de mediere trebuie sa fie in totalitate un act voluntar si liber al persoanei vatamate, mediatorul putand refuza sau inchide o astfel de mediere daca observa presiuni asupra victimei sau acte nejustificate care ar vicia consimtamantul victimei.
Legiuitorul trebuie sa faca o analiza atenta a normelor pe care le impune in aceste cazuri pentru ca sunt situatii foarte dese in Romania care necesita multa delicatete si strictete in acelasi timp.
Ti-a placut acest articol? Cu siguranta o sa le placa si prietenilor tai! Share it.