Standardele minimale cerute de legislatia europeana in domeniu medierii

Postat de Mediator Autorizat DORIN ILIE in data de 30 august , 2013

In toate documentele europene privind medierea se vorbeste despre stadardele medierii care sunt recunoscute prin calificarea ca mediator a unor profesionisti in domeniul comunicarii  prin parcurgerea unor cursuri initiale si ulterioare. La nivel european accentul pe calificarea in mediere si pastrarea unor standarde minimale pentru ca actul de mediere sa fie eficient si sa aiba rezultatele scontate, cade atat pe formarea initiala dar mai ales pe formarea si pregatirea continua a mediatorilor. Tot in aceste documente se observa disctinctia dintre mediere si tranzactia juridica, si deasemeni se impune statelor care reglementeaza medierea sa nu contopeasca aceste proceduri deoarece difera foarte mult, medierea nefiind un atribut al juristilor, constand intr-o cu totul alta abordare a conflictului de catre acel tert neutru si imparial care vine sa ajute partile prin metode nonjuridice – de comunicare si negociere – sa ajunga la o solutie in conflict. Se puncteaza deasemeni  fondul medierii ca fiind nevoile si interesele partilor din conflict, si nu drepturile si obligatiile asa cum acestea reprezinta fondul unui proces judiciar ori a unei tranzactii juridiciare.

Interesant cum Romania a respectat conditiile si recomandarile europene in domeniul medierii, chiar daca de-a lungul timpului, de fiecare data ca se modifica intr-un sens sau altul legea medierii, cei care nu o intelegeau doreau sa o adopte ca o procedura proprie profesiei lor. Nu ascund faptul ca fac referire la avocati.

Asa cum sistemele de justitie cat si conceptele de justitie si respectarea drepturilor si intereselor cetatenilor evolueaza, asa ar trebui sa evolueze si conceptiile celor angrenati in actele de infaptuire a justitie, pentru a intelege metodele noi , inovative si eficiente de management al conflictelor, fie civile, fie familiale, fie penale, etc.

Respingerea a ceea ce este nou este de inteles, insa nu si pentru profesionistii in drept care sunt obligati deontologic sa fie la zi cu noutatile in domeniul solutionarii conflictelor si litigiilor prin modurile cele mai rapide si avantajoase financiar, pentru ca  clientii lor sa beneficieze de servicii de asistenta si consultanta specializata si de cea mai buna calitate.

Iar pentru o categorie profesionala, a adopta si a intra pe fondul unei noi proceduri de managementul conflictului cum e  medierea – deci de o importanta majora pentru societate si pentru fiecare cetatean, fara sa cunoasca nici in linii mari nici in linii mici procedura, structura, tehnicile si modurile de a media, mi se pare o abordare de genul „autotintitularea noastra in fata noastra”. Nu vreau sa fie considerat un atac , ci o poza a realitatii pe care au construit-o in timp avocatii fata de mediere, si declararea lor de drept mediatori, dorinta lor in acest sens pe care o afiseaza la fiecare modificare legislativa la legea medierii. Putina maturitate nu le-ar strica, atunci cand abordeaza aceasta problema.De fapt, cei care au avut maturitatea necesara in tratarea acestei proceduri si metode, au urmat calificarile si autorizarea in domeniu. Cei de pe margine, vor si ei. In viata, trebuie sa lupti corect si sa construiesti ceea ce vrei. Ceea ce te declari tu, un prieten, o lege, o clica, nu e realitate solida si viabila, e doar o inchipuire. Probabil multi traiesc din inchipuiri, si din acest motiv isi inchipuie multe.

Ca mediator, consider ca formarea initiala e doar un pilon in formarea ca mediator, si ulterior practicarea medierii si mai ales formarea continua formeaza din tine mediatorul portivit pentru conflictul potrivit. Formarea continua este la fel de necesara ca formarea initiala. Formarea continua consta in exersarea si practicarea medierii, in schimbul de experienta cu mediatorii ce au o experienta mai bogata in domeniu, participarea la colocvii cu abordari practice, studiu si aprofundare individuala, etc. Toate acestea se focuseaza in jurul ideii de a fi un bun mediator, de a conduce sistematic si corect procesul de mediere, de a putea face fata impasurilor din mediere, de a putea ghida partile in proces spre discutii productive, spre solutii bazate pe satisfacerea nevoilor/intereselor lor.

Formarea initiala si formarea continua te califica, si doar incepand ca mediator prin cursul initial si continuuand sa inveti si sa practici  sa fii mediator, devii intradevar mediator. Asa cum si atunci cand iei examenul la INM ori la Barou nu esti imediat – de facto-   judecator ori avocat ci mai curge un timp in care devii, conditia de a deveni – este o minima formare initiala care se examineaza. Insa nu poti sa devii un profesionist in a face ceva, si deodata sa te trezesti ca poti practica si altceva. E ca si cum ai invatat si faci ore de zbor pentru a fi pilot, si deodata ti se incredinteaza si un loc la sefia departamentului mecanic al avionului. Pare acelasi lucru, tot prin aer esti, insa e complet diferit.

Un principiu aplicabil sustenabilitatii si eficientei activitatilor sociale este diviziunea muncii. Fiecare trebuie sa faca exact ceea ce a invatat si sa se specializeze pe acel ceva ca sa aiba eficienta si productivitate din ce in ce mai ridicata. Nu putem permite unui preot sa isi deschida cabinet de psihologie, doar pentru ca el are in competenta lui dreptul si obligatia de a spovedi. Nu putem permite unui stomatolog sa se ocupe si de tratamente ori consultatii de medicina generala, desi are cursurile facute in acest sens in primii 2 ani de facultate in domeniu, nu putem unui apicultor sa ii cerem randament la cresterea animalelor desi tot in agricultura – lato sensu- lucreaza, nu putem permite unui avocat sa dea o hotararea judecatoreasca desi stie drept si material si procedural si ar sti care e solutia justa si echitabila in dosar, odata ce are cunostiinta de intreg materialul din dosar. Asadar fiecare are compentente in ceva, si se specializeaza zi de zi in acel ceva, pentru eficienta, pentru ridicarea gradului de profesionalism in acea profesie/meserie pe care o are. Calitatea serviciilor prestate creste (sau se presupune ca ar creste) zi de zi. Serviciile trebuie sa creasca in eficenta si calitate prin ridicarea standardelor de calificare personala in acea profesie, deci pe verticala, si nu prin acapararea altor atributii ale altor profesionisti, deci pe orizonatala.

Urmeaza intrebarea fireasca la situatia data: Ce vrea statul: ca avocatii sa fie mediatori de drept, si astfel medierea sa intre intr-o zona derizorie ( in ceea ce priveste standardele, calitatea si eficienta ei) unde practicarea medierii sa fie asa cum a fost si este practicarea tranzactiei, un proces la 10.ooo de litigii? Ori vrea ca medierea sa fie acea institutie care sa se intipareasca in atitudinea cetatenilor atunci cand acestia au de solutionat un conflict, si apelul la un mediator inaintea scrierii cererii de chemare in judecata sa devina un obicei in Romania?

Apelul la un mediator ar trebui sa fie prima etapa in solutionarea unui conflict, acest lucru este considerat o normalitate in teoriile privitoare la managementul conflictelor. O discutie, un dialog despre problema lor ar deschide partilor ideea unei solutii amiabile. O solutie amiabila este atributul si sta in diligentele unui mediator.

Uniunea Europeana pleaca de la premisele implementarii unor etape de dialog  preliminare procedurii judiciare. Medierea – dialogul preliminar, ar avea sanse mari de reusita si ar putea duce in multe conflicte la solutionarea amiabila, apelul la instanta de judecata nemaifiind necesar.  Cu siguranta aceasta abordare are ca si background experienta americana in domeniu, unde conflictele se mediaza in cele mai multe cazuri imediat ce conflictul a aparut ori negocierea directa si discutiile dintre parti esueaza, partile fiind educate in sensul implicarii active in managementul si solutionarea conflictului lor, preintampinand un proces judiciar.

O implicare activa a partilor din conflict atunci cand vorbim de solutii amiabile este inerenta oricarei proceduri care cauta acea solutie amiabila.  Implicarea partilor in solutionarea conflictelor nu inlatura dreptul lor la asistenta juridica, atunci cand acestea o cer, ori mediatorul o simte ca o nevoie a medierii. Din acest motiv partile din conflicte trebuie sa constientizeze rolul lor activ in cautarea unei solutii, in cautarea unei variante multumitoare de a pune capat unui litigiu. Avocatul in mediere este asistentul unei parti, si este consultat de cate aceasta pe problemele juridice ale conflictului, ori in ceea ce priveste implicatiile juridice ale unei solutii propuse.  Mediatorii pun in vedere partilor din conflict puterea lor de a gasi o solutie care sa le multumeasca, acoperind mare parte din nevoile si interesele lor in relatia conflictuala data. Observam rolul diferit al mediatorului si al avocatului in mediere.

In mediere, neutralitatea si impartialitatea sunt principii de viabilitate si eficacitate a procesului, a dialogului tertului cu partile.  Pe langa aceste principii, tehnicile, tacticile si strategiile de mediere reprezinta un segment de formare continua pentru fiecare mediator, fara de care calitatea actului de mediere, si deci calitatea serviciilor de mediere, nu ar primi upgrade-ul necesar.

Din aceste motive Recomandarile europene in domeniu cat si Directiva 52/2008 privind medierea trateaza liniile directoare ale implementarii medierii si fac referire la principiile acestei proceduri: existenta unui tert neutru si impartial calificat pentru mediere, existenta unor institutii de reglementare si standardizare nationala a serviciilor de mediere, educarea partilor cu privire la procesul de mediere, si acordarea de catre state a unor stimulente de ordin financiar pentru apelul la aceasta metoda.

 

 

Ti-a placut acest articol? Cu siguranta o sa le placa si prietenilor tai! Share it.

One Response to Standardele minimale cerute de legislatia europeana in domeniu medierii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Avocat București