Acordul de mediere este intelegerea amiabila a partilor din conflict. Acordul de Mediere survine discutiilor si negocierilor facilitate de mediator, si reprezinta exact intelegerea partilor incheiata si agreata la mediere.
Este redactarea Acordului de mediere o obligatie profesionala a mediatorului sau este doar o optiune/facultate a acestuia?
Regula Generala:
Art 58 din Legea Medierii 192/2006 stipuleaza ca mediatorul nu este obligat sa redacteze acordul de mediere.
(1) Cand partile aflate in conflict au ajuns la o intelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si care are valoarea unui inscris sub semnatura privata. De regula, acordul este redactat de catre mediator, cu exceptia situatiilor in care partile si mediatorul convin altfel.
Din cuprinsul articolului de mai sus rezulta ca mediatorul are facultatea de a redacta Acordul de mediere, deci nu este obligat. In aceste conditii partile sau avocatii acestora pot redacta acordul de mediere. Asadar regula generala este ca mediatorul nu este obligat de lege sa transcrie intelegerea partilor intr-un acord de mediere. Daca obligatia legala nu exista pentru mediator, acesta poate fi obligat prin contractul de mediere sa intocmeasca un acord de mediere. Astfel, la inceputul medierii partile din conflict pot cere mediatorului ca el sa fie cel care redacteaza acordul de mediere, inserand in contractul de mediere o clauza in acest sens. In acest caz mediatorul este obligat (conventional/contractual) sa redacteze acordul de mediere in eventualitatea unei medieri cu rezultat pozitiv.
Asa cum spune si legea, in practica mediatorii redacteaza acordurile de mediere si doar in mod exceptional acest lucru este lasat la indemana partilor sau a avocatilor acestora. Trebuie mentionat si faptul ca exista unele conflicte mici sau de o gravitate redusa a caror solutie amiabila nu necesita redactare de inscrisuri. In aceste cazuri redactarea unui acord de mediere nu este necesara, partile neavand nevoie de vreun inscris in sensul dovedirii stingerii conflictului. Acordul verbal este suficient prin el insusi. Art 58 in discutie permite acest acord verbal si lasa la dispozitia partilor si a mediatorului chestiunea redactarii sau nu a unui acord de mediere. De exemplu, un conflict legat de plata cuantumului la intretinere este solutionat prin decizia proprietarului de apartament sa plateasca intreg debitul afisat la avizierul blocului, in cuantum de 4.000 lei. Proprietarul, decide in urma medierii sa plateasca, face rost de la rude de 4.000 de lei si in seara zilei medierii face plata catre Asociatie. Atat proprietarul cat si Asociatia de proprietari nu mai doresc redactarea unui acord de mediere, conflictul este solutionat prin plata efectuata, dovada platii este chitanta de la Asociatie. Redactarea unui acord de mediere ar fi superflua in acest caz. Acordul verbal de plata a fost suficient pentru solutionarea conflictului de creanta, in consecinta efectuarea platii a dus la materializarea acordului de mediere verbal exprimat. In ipoteza in care proprietarul apartamentului nu avea banii si facea un angajament de plata agreat de Asociatie, atunci acel angajament ar fi putut face obiectul unui acord de mediere scris.
Regula speciala:
In anumite conflicte legea obliga mediatorul la redactarea acordului de mediere. Este vorba de conflictele si intelegerile amiabile care au ca obiect transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, tranzactia privind alte drepturi reale, constituirea/modificarea/stingerea unui drept real imobiliar, partaje si cauze succesorale, toate litigiile mediate ce sunt si pe rolul unei instante judecatoresti, precum si alte conflicte la care legea impune, sub sanctiunea nulitatii, indeplinirea unor conditii de fond si de forma, cf art 58 si 61 din aceeasi lege.
Asadar in conflictele ce privesc un drept real precum, cele referitoare la succesiuni si toate conflictele ce fac si obiectul unui dosar aflat pe rolul unei instante, mediatorul este obligat sa redacteze acordul de mediere.
O categorie aparte de acorduri de mediere o reprezinta cele din domeniul familiei si penal.
Domeniul Familiei: temei legal – art 64 alin 1 indice 1: Acordurile de mediere incheiate intre parti, in cauzele/conflictele ce au ca obiect exercitiul drepturilor parintesti, contributia parintilor la intretinerea copiilor si stabilirea domiciliului copiilor, imbraca forma unei hotarari de expedient. Observam ca legea nu impune sanctiunea nulitatii pentru nerespectarea acestei dispozitii asa cum cere art 58 alin 5. Prin urmare partile, atat timp cat nu au o sanctiune legala, norma fiind dispozitiva, sotii/parintii pot alege: A. sa nu redacteze acordul de mediere, B. sa il redacteze si sa ramana un inscris sub semnatura privata deci sa nu il consfinteasca sau sa nu il autentifice, C. sa il redacteze si sa il consfinteasca sau autentifice. Acestea sunt optiunile legale ale partilor din astfel de conflicte mediate.
Domeniul penal: temei legal art 70 alin 5: Pentru soluţionarea acţiunii penale ori a acţiunii civile în baza acordului încheiat ca rezultat al medierii, mediatorul este obligat să transmită organului judiciar acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a medierii în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii în situaţiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. b) şi c). Din cuprinsul normei reiese obligatia legala a mediatorului de a transmite acordul de mediere catre organul judiciar pe rolul caruia se aflat cauza penala, si nicidecum obligatia legala de a redacta acordul de mediere. Putem spune astfel ca in cauzele penale acordul de mediere poate fi redacat si de catre parti, trimis mediatorului si acesta este astfel obligat sa il trimita la dosarul cauzei. Obligatia de transmitere a acordului de mediere la dosarul cauzei obliga mediatorul sa redacteze acordul de mediere doar in cazul in care partile refuza sa il intocmeasca ele sau avocatii lor, si atunci mediatorul este obligat sa redacteze acordul de mediere pentru a putea sa il tranmsita la dosarul cauzei.
In majoritatea cazurilor in practica acordul de mediere se semneaza de catre parti si mediator, desi legea nu prevede expres acest lucru. Un acord de mediere fara semnatura partilor este nul, intrucat acordul de mediere este un contract intre parti, semnatura si stampila mediatorului invederand doar ca acel contract a fost urmare a unei medieri, atragand beneficiile legale de rigoare.
Data fiind importanta conflictelor din domeniul familiei si penal precum si a intelegerilor care pot rezulta din astfel de medieri, consideram ca este necesara o interventie legislativa privind obligarea mediatorului de a redacta acordurile din astfel de conflicte. De asemeni, asa cum in Legea Medierii se prevede expres semnarea Contractului de Mediere si a Procesului Verbal de inchidere a medierii de catre partile din conflict si mediator, se impune stipularea in mod expres in Lege si a obligatiei de semnare a Acordului de mediere atat de catre parti cat si de mediator. Aceasta cu atat mai mult cu cat in practica exista discutii intre mediatori privind semnarea sau nu de catre mediator a acordului de mediere, incheierea si redactarea acordului de mediere de catre acesta.
Ti-a placut acest articol? Cu siguranta o sa le placa si prietenilor tai! Share it.