Medierea unui conflict generat de o faptă de evaziune fiscală este posibilă în temeiul art. 67-70 din Legea nr 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator şi a articolului 10 din Legea 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale. Acest articol 10 din Legea 241/2005 trebuie analizat atât în forma actuală cât şi în forma dinaintea modificării lui prin art 79 din Legea 255/2013. În temeiul acestor norme părţile din astfel de conflicte pot solicita serviciile de mediere pentru repararea prejudiciilor aduse statului.
Medierea penală urmăreşte cu precădere repararea răului prin plata prejudiciului produs de fapta penală, acesta fiind şi unul din scopurile elementare ale procesului penal. Plata prejudiciului trebuie făcută însă într-un cadru şi în anumite condiţii legale, pentru ca suspectul sau inculpatul să poată beneficia de avantajele legale dacă şi după ce face acea plată, având în vedere şi contextul legii penale mai favorabile.
Medierea penală vizează exclusiv latura civilă a acestor infracţiuni, un acord de mediere având însă efecte în latura penală a fiecărei cauze, aşa cum prevede textul de incriminare a acestei infracţiuni, după distincţiile arătate mai jos.
Conditii pentru medierea unei infracţiuni de evaziune fiscală:
– Existenţa unui dosar penal de evaziune fiscală pe rolul unui Parchet
– Stabilirea de catre organele de cercetare penală a datei faptei şi a sumei ce reprezintă prejudiciul total în acel dosar penal
– Intenţia şi capacitatea reală a suspectului sau inculpatului de a plăti prejudiciul/pretenţiile părţii civile (ale organului fiscal)
– Iniţierea medierii prin solicitarea serviciilor unui mediator autorizat pentru a gestiona soluţinarea conflictului penal
În temeiul art. 81 şi 83 din Codul de Procedură Penală, procurorul aduce la cunoştinţa inculpatului şi a persoanei vătămate dreptul la un mediator în respectivul dosar penal, dar procedura de mediere se declanşează doar la cererea părţilor sau părţii din conflict interesate (de regulă inculpatul).
Inculpatul, când nu poate gestiona de unul singur situaţia sa în dosar ori întâmpină probleme de comunicare cu organul fiscal-parte civilă, poate declanşa medierea penală a situaţiei conflictuale. În toate cazurile, ca şi în alte conflicte sau litigii, persoana implicată ia decizia de a apela la un mediator în funcţie de gravitatea şi complexitatea conflictului, precum şi în funcţie de dificultatea de comunicare cu partea din conflict, în speţă organul fiscal care este partea civilă în dosarul penal.
Organul de cercetare penală poate lua act de medierea astfel iniţiată, şi în consecinţă poate continua urmărirea penală ori o poate suspenda pe o perioada de maxim 3 luni de zile (dacă s-a semnat Contractul de Mediere) până la finalizarea medierii într-unul din modurile prevăzute de Legea Medierii.
Dupa iniţierea medierii, prin Convocarea la Mediere expediată de mediator i se solicită organului fiscal în cauză punctul de vedere cu privire la acceptarea medierii penale, în conditiile art 43 din Legea nr 192/2006 privind medierea, şi, în caz afirmativ, se semnează Contractul de Mediere între mediator, inculpat şi parte civilă – organul fiscal. În cadrul discuţiilor mediatorului cu inculpatul şi organul fiscal acesta din urma va indica mediatorului un cont unde va fi plătit prejudiciul reţinut de organele de cercetare penală, ori pretenţiile civile ale organului fiscal, dupa caz. După plata prejudiciului de către inculpat către organul fiscal în contul indicat, mediatorul întocmeşte Acordul de Mediere. La Acordul de mediere semnat de mediator, inculpat şi organul fiscal se ataşează chitanţa de plată a prejudiciului. Aceste documente împreună cu Procesul Verbal de închidere a medierii se expediază de către mediator la dosarul cauzei.
În cadrul acestor infracţiuni, datorită modificărilor apărute prin Legea 255/2013 ce impune discuţia despre legea mai favorabilă aplicabilă, soluţiile date de procuror/judecător în cazul în care există un acord de mediere şi chitanţa de plată a prejudiciului pot fi după cum urmează:
A. Pentru infracţiuni de evaziune fiscală săvârşite până la data de 01.02.2014, având în vedere că legea veche este legea mai favorabilă:
1. Dacă în timpul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, suspectul sau inculpatul achită integral prejudiciul, indiferent de valoarea acestuia, limitele pedepsei prevăzute de lege se reduc la jumătate.
2. Dacă prejudiciul cauzat şi plătit de suspect sau inculpat în timpul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, este de până la 100.000 euro în valoarea monedei naţionale, procurorul sau judecătorul poate aplica în loc de pedeapsa închisorii pedeapsa amenzii penale.
3. Dacă prejudiciul cauzat şi plătit de suspect sau inculpat în timpul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, este de până la 50.000 euro în valoarea monedei naţionale, procurorul sau judecătorul poate aplica în loc de pedeapsa închisorii o sancţiune administrativă care se va înregistra în cazierul judiciar.
B. Pentru infracţiuni de evaziune fiscală săvârşite după data de 01.02.2014, în contextul modificăriii art 10 din Legea 241/2005:
1. Dacă în timpul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, inculpatul achită integral pretenţiile părţii civile, indiferent de valoarea acestora, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate
Astfel, în contextul legislativ actual, inculpatul va trebui să discute în mod direct sau prin mediator cu partea civilă-organul fiscal cuantumul pretenţiilor civile, cuantum care va fi stabilit de către partea civilă[1] şi nu de către organele judiciare cum era în vechea reglementare. Abia după discutarea şi stabilirea cuantumului, inculpatul poate face plata şi astfel poate beneficia de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei penale prevăzute de lege.
Cauzele de nepedepsire sau de reducere a pedepsei de mai sus nu sunt aplicabile suspectului sau inculpatului dacă acesta a săvârşit o infracţiune de evaziune fiscală în termen de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a mai beneficiat de aceste beneficii.
Spre deosebire de medierea altor conflicte penale, în contextul normativ de până la data de 01.02.2014, o întelegere amiabilă privind infracţiunile de evaziune fiscală ar trebui să nu privească decât plata integrală a prejudiciului reţinut de organele de cercetare penală. În contextul normativ de după data de 01.02.2014 organul fiscal stabileşte cuantumul prejudiciului sub titlu de pretenţii civile ce vor trebui plătite de către inculpat. Este exclusă astfel o înţelegere privind eşalonarea plăţii prejudiciului, iertarea de datorie sau alte întelegeri amiabile posibile în alte cauze penale.
Neutralitatea şi imparţialitatea mediatorului constituie terenul propice pentru soluţionarea amiabilă a unor astfel de conflicte penale, cu beneficii atat pentru stat – recuperarea în timp record a prejudiciilor (unul din scopurile fundamentale ale procesului penal), dar şi pentru inculpat – diminuarea sau eliminarea pedepsei penale (în funcţie de legea mai favorabilă la data comiterii faptei). Gestionarea unor astfel de situaţii de către un mediator este uneori necesară având în vedere complexitatea unor astfel de cauze, dificultatea în comunicarea directă a inculpatului cu organul fiscal, dificultatea inculpatului în a întelege circuitul şi finalul conflictului penal, etc.
Cadrul autorizat pentru desfăşurarea medierii acestor infracţiuni permite transparenţă în astfel de tranzacţii, celeritate şi astfel ar stimula plata prejudiciilor, interesul major al societăţii în aceste situatii.
[1] Ofițer de poliție judiciară Mihai-Costin TOADER, IPJ Dâmbovița-Serviciul de Investigare a Criminalității Economice, http://www.juridice.ro/384656/este-sau-nu-infractiunea-de-evaziune-fiscala-infractiune-de-pericol.html
Ti-a placut acest articol? Cu siguranta o sa le placa si prietenilor tai! Share it.