1. Care sunt problemele critice ale medierii in practică
Implementarea medierii intampina si anumite probleme practice din mai multe unghiuri. Atat din prisma elementului de noutate ca metoda de solutionare a litigiilor cat si din prisma practicienilor dreptului. Daca pana la implementarea medierii avocatii si juristii erau singurii care oefereau servicii justitiabililor in vederea rezolvarii litigiilor lor, este de la sine inteles ca aparitia unei noi profesii in sfera litigiilor este privita cu scepticism si ochi mai putin buni. Asta si datorita faptului ca, contrar realitatii, multi practicieni ai dreptului isi vad puse in pericol veniturile lor, odata ce partile intra in biroul mediatorului si isi solutioneaza conflictul fara interventia ori asistarea judiciara, lucru putin adevarat. Din acest motiv corelat cu obisnuinta justitiabililor de a apela mai intai la un avocat, medierea si apelul la un mediator este ingreunat. O alta problema intalnita in practica este si reticenta justitiabililor la aceasta metoda noua, neincrederea in succesul unui proces de mediere, lipsa unei culturi al dialogului pentru solutii amiabile, tendinta agresiva si insistenta de solutionare a conflictelor in instanta.
2. Costul părților pentru mediere
Pentru mediere costurile sunt mici in comparatie cu taxele judiciare percepute de state. Daca o sedinta preliminara medierii de fond (sedinta de informare privind medierea si avanatajele medierii) costa in jur de 50 de euro ca medie la nivel european, un proces de mediere a unui conflict costa intre 150-500 de euro, uneori si peste 500 de euro, depinzand de complexitatea si natura conflictului. Dar majoritatea conflictelor care sunt supuse medierii sunt litigii mai putin complexe, unde partile sunt mai deschise dialogului, litigii ce nu prezinta mari probleme ori chestiuni juridice interpretabile si astfel necesitatea judecarii lor nu este o varianta optima.
3.Calificarea și elegibilitatea mediatorilor
La nivelul Uniunii Europene, Directiva 52/2008 dar si Recomandarile anterioare stabilesc faptul ca mediatorii trebuie sa aiba calificari in domeniul solutionarii amiabile a conflictelor. Acest lucru pentru a se fixa un standard minimal de calificare. Astfel in unele state s-au introdus anumite cursuri de pregatire initiala a celor care vor sa de vina mediatori, cursuri ce integreaza cunostinte si abilitati practice din domeniul analizei de conflict, metodelor si tehnicilor de comunicare, tehnicilor de negociere, procedurilor de mediere. Cursul se ofera ca un prag minimal pentru viitorii mediatori, care odata autorizati, prin diverse proceduri adoptate de fiecare stat, sunt obligati la formarea continua in domeniul medierii. Unele state au elaborat anumite criterii pentru autorizarea ca mediator, altele au declarat avocatii mediatori de drept – in dezacord cu Recomandarile si Directiva 52/2008, fapt ce va duce in deriva institutia medierii in acel stat, atat timp cat minimul de calificare si standard nu este indeplinit. Si nu este indeplinit deoarece juristii nu au cunostintele si abilitatile necesare analizei de conflict si tehnicilor de mediere(comunicare si negociere) deoarece aceste discipline nu sunt in organigrama facultatilor de drept pe care le absolva, decat cu anumite exceptii. In Romania nici o facultate de drept nu are disciplina de mediere, comunicare si negociere in planul de invatamant pe ciclul de 4 ani.
4. Durata procedurii de mediere
Medierea este un proces compus din sedinte de discutii cu partile din conflict. Durata unui proces de mediere poate fi de minim 2 ore , ajungand pana la 10-20 de ore, ore intelese prin sedinte de mediere stabilite la diverse zile cu partile din conflict, in functie de programul partilor si de complexitatea medierii. Astfel aceste sedinte pot fi cuprinse intr-o saptamana, ori in cateva luni. In genere orice mediere dureaza 2-3 saptamani pana la 6 luni, depinzand de natura conflictului, complexitatea cazului dar si de disponibilitatea partilor. Astfel un caz cu multe parti implicate dintre care unele locuiesc in state diferite si doresc sa se prezinte personal la mediere va dura mai mult, sedintele de mediere stabilindu-se in functie de toti participantii la mediere. Un caz in care este nevoie de expertize si evaluari va dura mai mult in functie de durata expertizelor ori evaluarilor, rezultate ce tin in sah procesul d emediere. Comparand procesul de mediere cu un proces judiciar costurile de timp sunt reduse substantial, iar in conflictele cu o complexitate juridica scazuta medierea este cea mai potrivita alegere. Ne referim la conflictele de familie ce privesc divortul, custodia copiilor si partajul, conflictele de creante izvorate din varii contracte bilaterale, conflicte din domeniul muncii, dar si conflicte din domeniul penal unde legiuitorul ofera putere procesuala mare partii vatamate (infractiuni unde raspunderea penala poate fi inlaturata prin retragerea plangerii penale ori impacarea partilor din conflictul penal).
5. Implicarea avocaților in mediere
Cand vorbim de mediere, avocatii pot fi priviti din 3 pozitii. In primul rand avocatii care neaga medierea, neaga succesul ei, o privesc ca pe o inventie neavenita, ajungand pana la ura si dispret fata de mediere si mediatori. In al doilea rand sunt avocatii sceptici privind medierea, avocatii care o admit dar nu ii dau nici o sanasa. Pentru ei medierea este ceav bun, dar nu e folositor azi. Nu acum. Poate peste 10-20 de ani. A treia pozitie de avocati este data de avocatii care ori s-au autorizat ca mediatori, ori au fost parte intrun conflict in care au apelat la mediator, ori au asistat o parte la mediere. Acesti avocati au luat contact direct cu medierea in formele de mai sus, si astfel si-au concretizat faptul si actul medierii. Sunt optimisti privind medierea si isi dau concursul pentru promovarea ei, implicandu-se activ in procesul de implementare a medierii, ei insisi, in functie de caz, indrumandu-si clientii la un mediator. Cu toate acestea, implementarea si promovarea medierii nu se poate face fara ajutorul avocatilor, deoarece medierea nu ii exclude din sfera litigiilor, ci ii include. Un proces de mediere are ca tert neutru mediatorul ce conduce procedura, iar partile pot opta, si uneori este de dorit sa opteze, pentru asitenta unui avocat care sa negocieze o solutie cat mai buna. Avocatii sunt necesari actului de mediere, insa ei nu percep in acest mod lucrurile; atat timp cat resimt medierea ca pe o amenintare la profesia lor si nu ca pe o oportunitate, medierea nu progreseaza atat cat ar trebui, desi merge inainte. Concursul avocatilor este vital implementarii si progesului institutiei medierii in orice stat. Acest concurs exclude imixtiunea mediatorului in treburile avocatiale si deasemeni imixtiunea avocatului in treburile mediatoricesti.
6.Posibila rivalitate dintre mediere și arbitrare făcută de avocați
Arbitrajul si medierea sunt ambele proceduri care nu exclud prezenta si asistenta juridica a avocatului. Avocatul intr-un sistem de drept este precum judecatorul:garantul drepturilor cetateanului, desi au functii diferite, au acelasi scop. Avocatii trebuie sa aiba increderea in pozitia lor, pozitie dominanta in sistemele de drept, pozitie ce le ofera mai multe oportunitati atunci cand un conflict vine in biroul lor, si deci un justitiabil apeleaza la acel avocat. Avocatul va trebui sa cunoasca toate procedurile de solutionare a conflictului, ca sa poata oferi clientului sau serviciul potrivit. Un avocat care isi ia clientul de mana si il duce direct in sala de judecata, fara o analiza a posibilitatilor de solutionare – amiabila(prin conciliere, mediere, negociere directa) ori prin arbitraj- este un avocat care nu tine cont de interesul clientului sau si astfel se arata ca unul ce nu isi respecta insusi profesia si codul deontologic. Clientul nu vine cu o problema ca sa mearga cu ea in tribunal, ci vine cu o problema la avocat ca acesta sa il consulte care ar fi cea mai buna varianta de solutionare a conflictului, in asta consta prima consultatie la un avocat. Cea mai buna solutionare poate fi gandita de avocat doar daca acesta cunoaste avantajele procedurilor care exced spatiului judiciar. Astfel o rivalitate intre mediere si arbitraj nu putem spune ca exista, atat timp cat apelul la aceste doua institutii extraprocesual civile nu sunt uzitate de practicienii in drept. Obisnuinta cu sala de judecata pare a fi astfel atat in detrimentul justitiabilului si avocatului cat si in detrimentul statului. Daca servciul este oferit justitiabilului este de la sine inteles ca statul si practicienii in drept si profesiile conexe – mediatorii in principal, trebui sa isi dea copncursul si sa depuna eforturile necesare pentru schimbarea acestei obisnuinte, pentru a intra pe latura pozitiva si avantajoasa a balantei procedurale in ceea ce priveste rezolvarea unui conflict.
Ti-a placut acest articol? Cu siguranta o sa le placa si prietenilor tai! Share it.