Informații la zi despre Mediere, Avocat și Mediator autorizat ILIE DORIN

Tot mai multi avocati considera ca medierea le submineaza activitatea juridica de catre mediatorii ne-juristi. Desi nu este deloc adevarat ci dimpotriva, si desi am scris un articol explicand acest lucru „mediatorul jurist sau ne-jurist„, exemplul de mai jos, din practica, ar face lucrurile mai bine intelese, si ar face dovada  ca mediatorul nu trebuie sa fie un jurist.

Aceasta nu inseamna ca nu poate fi mediator. Bineinteles ca poate fi mediator, urmand cursurile necesare si autorizandu-se conform legii. Insa daca e un bun avocat, sau un bun jurist nu este o prezumtie ca va fi si un bun mediator. Dimpotriva, acest lucru ii poate stanjeni activitatea din timpul procesului de mediere, stiind bine ca un jurist sau un avocat intotdeauna asista, apara, reprezinta interesele si drepturile unei singure parti a unui litigiu, pe cand in mediere, acesta va trebui sa se conduca de principiile de neutralitate si impartialitate vizavi de interesele si drepturile fiecarei parti in parte. Din acest motiv consider ca este mai greu sa fii mediator, sa te comporti neutru si impartial, cand profesia de zi cu zi, te obliga sa fii partial, sa lupti si sa aperi o singura parte, folosind metode si strategii profesionale personale. In mediere, un jurist duce aceasta lupta contra profesionalistului partial din el, pentru ca un proces de mediere sa poata decurge in parametri corespunzatori. Parametrii corespunzatori unui proces de mediere reusit sunt dati de respectarea principiilor fundamentale de neutralitate, impartialitate, confidentialitate, autodeterminare a partilor si sedintei de pregatire pentru procesul propriu-zis de mediere.

Medierea este o procedura care se axeaza pe negocierea dintre parti a unei solutii reciproc multumitoare. Sfera de negociere din mediere este sfera intereselor si nevoilor fiecarei parti, interese si nevoi care se sondeaza, se exploreaza in mediere de catre mediator impreuna cu partile conflictului, pentru a se ajunge la cea mai buna varianta, solutie, pentru fiecare parte, solutie de comun acord acceptata. Medierea este un proces interests-based  spre deosebire de procesul judiciar fondat pe drepturi si obligatii,  rights-based.

In exemplul de care faceam amintire mai sus, mediatorul ne-jurist si mediator jurist sunt sot si sotie. O doamna avocat si mediator, dupa mai multe medieri isi da seama de capacitatea sotului de bun mediator in calitate de bun psiholog in comparatie cu capacitatea sa de mediator in calitate de bun avocat.

„De ce isi inchipuie unii ca avocatii sau ca studiile juridice sunt ingredientul principal in activitatea de mediere? Ei bine, am o veste pentru ei: faptul ca eu sunt avocat nu va face din mine niciodata mediatorul genial care este sotul meu si care de profesie este psiholog. Ne-am hotarat la un moment dat sa ne impletim profesiile cu activitatea de mediere. Pesonal am pornit la drum cu sentimentul autosuficientei, decisa in sinea mea sa-l sprijin cu marinimie pe sotul meu care, saracul, nu avea studiile mele si n-avea de unde sa stie el cu ce se mananca medierea care, nu-i asa, are atat de multe legaturi cu peisajul juridic. N-a fost nevoie de prea multe medieri ca sa constat ca in afara de intocmirea unor hartoage, de cateva repere legislative de care trebuie sa tii cont pentru a nu conduce discutiile cu partile in directii gresite, de cateva reguli usor asimilabile de orice persoana care are capacitate de gandire, medierea nu are nici o legatura cu dreptul. Imi pare rau de juristii si de avocatii care plesnesc de ingamfare, dar asa cum eu am acceptat acest lucru, asa trebuie si dumnealor sa-l accepte. Si mai important decat orice, sa-l recunoasca.

Ne umflam in pene cu experienta in tranzactii, negocieri, contracte. Aberant! Nimic din experienta si din pregatirea mea juridica (lucruri cu care ma mandresc si care ma ajuta enorm in munca de avocat pe care o practic cu pasiune si drag) nu a putut suplini, in timpul sedintelor de mediere, ansamblul acela de gesturi, atitudini, priviri si chiar taceri pe care le-am remarcat la sotul meu. De la el am invatat cum si cand trebuie sa taci; cum trebuie pana sa si respiri ca sa scoti doi soti incovoiati de povara divortului dintr-un blocaj de comunicare; nu m-a invatat nimeni la Drept ce cuvinte cheie sa aleg pentru a face o femeie nefericita sa planga intr-un moment anume si nici ca acel plans, exact in momentul de care vorbesc, o va ajuta sa se elibereze si sa vada altfel lucrurile. Da, nu va mirati! Uneori, e bine ca un om sa planga, iar daca mediatorul din tine stie cand si cat sa-l lase sa faca asta, s-ar putea ca propunerea pe care doamna o va auzi dupa ce si-a eliberat furia sa sune in urechile sale ca fiind solutia salvatoare. De la sotul meu am invatat sa aleg si momentul cand sa indemn partile sa mearga acasa, sa se odihneasca si sa reluam discutiile a doua zi. Si atentie, uneori s-a intamplat ca momentul ales, spre disperarea si stupoarea mea, sa fie exact acela in care partile au spus: „Hai sa incheiem acordul!” Numai un mediator cu reale abilitati stie sa recunoasca momentul magic. Un avocat (si atat!), cat o fi el de mare si de tare, nu va sti niciodata ce cuvinte sa aleaga, pe ce tonalitate sa le rosteasca, ce inflexiuni vocale sa foloseasca pentru a evita amplificarea unei emotii, dar in asa fel incat, concomitent, partea nici sa nu-si nege acea emotie.

Domnilor si doamnelor juristi, medierea e mai mult decat legislatie si chichite legislative. De fapt, nu e niciuna din acestea. Medierea e tehnica, e arta, e broderie in comunicare.
Si ca sa inchei, e bine de stiut ca in unele state din America, cursurile de formare pentru profesia de mediator includ 20 de ore de drept si 40 de ore de psihologie. In alte state, sunt necesare doar 20 de ore de drept, pentru ca se presupune ca odata ce vrei sa fii mediator esti constient ca stapanesti arta comunicarii cu oamenii.
Nu va mai mirati, dragi absolventi de drept ca pana si voua (vai!) vi se cer cursuri de formare ca mediatori. Fara aptitudini speciale, nici 10 facultati de drept nu vor face din voi mediatori. Doare sa auzi asta. Si pe mine m-a durut. Si daca exemplul din familia mea nu-mi deschidea ochii, m-as fi alaturat probabil galeriei de strigat aberatii.”