Intrebarea momentului: Vrem sa mediem conflictele/litigiile sau doar sa devenim mediatori?

Postat de Mediator Autorizat DORIN ILIE in data de 26 iunie , 2013

Zilele acestea legea medierii este supusa unor modificari care transeaza adanc profesia de mediator cu calificarile sale specifice. Printre modificarile cerute de anumiti deputati se numara si aceea de a se considera ca avocatii si notarii cu o vechime de 5 ani in profesie (stabiliti de la data examenului de definitivat) sunt mediatori de drept.

Profesia de mediator pe langa faptul ca este reglementata distinct inca din anul 2006, impune anumite cerinte si criterii celor care vor sa devina mediatori. Profesia de mediator, desi tangenta cu spatiul juridic, nu este nicidecum o profesie juridica, deoarece in procedurile de mediere mediatorul nu utilizeaza articole de legi ori principii si rationamente juridice. Acest lucru este binestiut de catre toata lumea.

Corpul mediatorilor este dintict de corpul altor profesii juridice.

Desi exista compatibilitate intre profesia de mediator si alte profesii juridice ori non-juridice, avocatii au fost inversunati mereu impotriva medierii. Intai impotriva statuarii ca profesie distincta, insa normele si cerintele Uniunii Europene au clarificat ca este si trebuie sa ramana o profesie distincta pentru a avea eficacitate.

Ulterior au continuat mereu in a cere statutul de mediator de drept, cu toate ca multi colegi de-ai lor se autorizasera si inca se mai autorizeaza conform dispozitiilor legale, si cu toate ca pentru a fi mediator sunt necesare un minim de cunostiinte despre teoria conflictului, tehnici si strategii de comunicare, persuasiune, negociere, proceduri de mediere, anumite valente care se dobandesc la cursurile de formare initiala si continua, etc, lucruri care nu se invata nici in facultatea de drept, nici in cadrul INPPA-ului, nici un activitatea de zi cu zi a unui avocat obisnuit.

Procesul de mediere, asa cum spuneam si intr-un articol recent,  este un proces de comunicare, de dialog intre toate partile unui conflict, un proces de cautare a unor solutii amiabile si nu juridice, un proces ce pune accent pe relatia dintre partile in conflict si natura umana/sociala conflictului, si nicidecum de natura juridica a conflictului respectiv.

Mai mult decat atat profesia de mediator a fost si este inca, asiduu blasfemiata si eronat inteleasa de unii practicieni ai dreptului, care nu vor sa inteleaga ca solutiile amiabile nu sunt solutii juridice.

Solutiile personale ale partilor, gasite si discutate in mediere cu ajutorul si prin facilitarea mediatorului ca tert neutru si specialist in comunicare si negociere, nu sunt solutii juridice ori judiciare, ci sunt solutii personale, care survin in urma unei proceduri personale si confidentiale precum medierea.

Propunerile legislative, asa cum sunt formulate, confera unui avocat ori unui notar, calificarea de specialist in comunicare si in negociere, specialist in facilitarea sondarii dialogului dintre doua parti litigante, de asistent al unui dialog in scopul gasirii unei solutii amiabile de catre partile dintr-un conflict dat. Medierea este un proces de sondare a problemelor personale ale fiecarei parti.

In profesia de notar, de fiecare data cand 2 parti nu se inteleg asupra unui lucru, si actul notarial nu poate fi incheiat deoarece partile sunt in conflict, acestea sunt invitate la un birou de mediere pentru a incerca o impacare-o solutie amiabila, conform dispozitiilor legale, si ulterior, daca medierea nu a stins conflictul, sunt libere sa aleaga dreptatea judiciara. Asadar notarii in acest moment nu au posibilitatea legala de a media. Dincolo de tehnicile si strategiile de mediere pe care trebuie sa le detii  pentru a intra ca mediator in mediere, retorica este intrebarea privind timpul unui notar in a media un conflict? Are notarul la dispozitie energia si timpul necesar unei medieri? Are rabdarea cu 2 parti litigante, in a-i aduce pe un taram al unui dialog deschis, sincer si serios pe fondul problemei lor dincolo de problema juridica? Are disponibilitatea in a sonda cu ei problemele lor? Are rabdarea notarul sa asculte partile, ori in sedinta privata ori in sedinta comuna, cum fiecare parte isi adreseaza cuvinte denigratoare, cum fiecare parte doreste sa obtina ceva ce nici nu stie? Are notarul rabdarea sa focuseze partea spre ceva concret, spre  o solicitare care sa ii corespunda nevoilor si intereselor ei? Notarul se ocupa de probleme juridice, de ligislatii actualizate, de acte si contracte legale, ori de problemele personale ale partilor? Nu este oare impropriu sa definesti un notar ca fiind si mediator ? Cati notari din Romania au timpul, si disponibilitatea de a media?

In profesia de avocat, experienta profesionala de 5 ani de zile este o cerinta care, din punctul de vedere al propunerii legislative, ar califica avocatul ca tert neutru si impartial in asistarea partilor spre gasirea unei solutii amiabile. Intai de toate trebuie sa amintim ca in cei 5 ani de avocatura profesionista avocatul a fost un asistent/reprezentant al unei parti din litigiu, care prin contractul cu acea parte, se obliga sa depuna toate diligentele in a-i apara drepturile si interesele ei, contestate/denigrate/incalcate de tertii cu care intra in conflict. In mod practic avocatul este un specialist al apararii partii pe care o asista si reprezinta, si in acelasi timp al acuzari partii adverse. In acest context in cei 7 ani de avocatura , specializarea profesionistului vina sa adauge experienta bogata si incontestabila in a apara si in a acuza. A declara ca un avocat in urma acestei experiente este un bun facilitator al unui dialog cu scop precis de a gasi o solutie amiabila (personala si proprie, nu juridica) intre parti la un conflict dat este impropriu profesionalistului apararii/acuzarii. A declara un aparator/acuzator ca fiind un specialist al impacarii, al reunirii a 2 parti dintrun conflict la masa unor discutii decente si deschise, cu scopul de a stinge conflictul pentru a evita un proces judiciar este impropriu. Mai mult decat atat, avocatii fac parte inerenta din aparatul judiciar. O persoana ajunsa la un avocat isi doreste dreptatea, doreste un proces judiciar, onorariul avocatului urmarind un proces castigat pe cat posibil. Cum ar putea surveni in acest caz medierea? Ne putem imagina un astfel de caz, in care avocatul, renunta la onorariul frumos pentru un proces de 2-3 ani, pentru o solutie amiabila in 1-2 saptamani, cu un onorariu, poate de 5 ori mai mic? Ar proceda si s-ar implica acel avocat in mediere de dragul unei solutii amiabile si de dragul portofelului partii care e in biroul lui? Ar ajuta-o se economiseasca timp si bani, deloc neglijabili? Ar fi acel avocat un mediator in acele momente? Ar alege medierea pentru a filtra acel litigiu mediabil, pentru un scop “caritabil” privind scaderea numarului de litigii pe rol si degrevarea instantelor judecatoresti de litigiile mediabile? Ar face acest lucru de dragul unei culturi dialogale oneste-de dragul unei solutii amiabile pentru clientul sau, in pofida dezavantajului sau economic evident?Cati avocati ar veni cu cazurile lor la mediere, si cati s-ar duce cu ele in instanta? cate cazuri ar dori intradevar sa medize si cate ar dori sa le duca doar in instanta? Vorbim in mod practic de medierea unui caz si nu de incercare de a lua o hartie de la mediator, fie ea Proces verbal fie Certificat de informare.

Intrebarea momentului, din punctul meu de vedere, este urmatoarea:

Vrem sa mediem conflictele sau vrem sa devenim mediatori?

Daca vrem sa le mediem trebuie sa o facem in mod responsabil si corespunzator normelor procesului de mediere, norme neinventate de romanii mediatori ci brevetate in SUA cu un succes considerabil peste tot pe glob. A media presupune respectarea unor standarde pentru a avea rezultatele scontate. O mediere de succes nu poate fi rezultatul unei experiente nici macar de 10 ani de notar, avocat ori chiar judecator, desi varianta profesiei din urma mi-ar parea mai plauzibila calificarii acestuia (judecatorului) drept un eventual quasimediator.

Daca vrem sa nu le mediem, punem de toate in oala medierii, si iese o veritabila ciorba calugareasca. Nu avem nevoie astfel nici de legea medierii, nici de dispozitii speciale privind medierea, nici de standarde al mediatorului, nici de calificari, nici de formari initiale ori continui. Fiecare sa medieze cu stie si crede el ca e mai bine. Parem a fi mediatori cu totii.

Un intelept zicea in felul urmator: “Atunci cand vrei ceva, este exceptional. Dar ca sa ai acel ceva trebuie sa nu te consideri de la sine ca il ai, deoarece daca l-ai fi avut, nu il mai vroiai”

Ti-a placut acest articol? Cu siguranta o sa le placa si prietenilor tai! Share it.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Avocat București