Medierea se bazeaza pe increderea pe care ambele parti din conflict o acorda mediatorului. Increderea partilor in mediator presupune o minima relatie ori relationare a acestora cu acel mediator. O incredere in cineva presupune si implica o relatie cat de mica cu acel cineva. Increderea in mediator presupune aceasta relatie profesionala intre partile – toate- din conflict si persoana mediatorului. Fara aceasta relatie de incredere partile nu contracteaza medierea cu acel mediator.
Ce inseamna contractarea medierii? Ce inseamna ca partile sa aiba incredere in mediator si in puterea lui de a media conflictul cu succes?
Contractarea medierii este vointa partilor din conflict ca un anume mediator sa intervina si sa faciliteze dialogul si negocierea unei solutii amiabile la acel conflict.
Desi notiunile par a nu avea legatura – cel putin la nivel teoretic, in practica s-a dovedit si se dovedeste ca o mai mare incredere in mediator duce la un grad mai mare de succes in medierea unui conflict, deci la o mediere de succes.
Vorbind din punctul de vedere al unei parti din conflict – de exemplu sot intr-un conflict legat de divort, coproprietar devalmas in conflictul privitor la un partaj, debitor intr-un conflict de creanta, etc, – ne punem intrebare cata incredere as avea eu intr-un mediator si in ce ar consta aceasta incredere ca procesul de mediere sa se finalizeze cu succes?
Este stiut faptul ca medierea impune mediatorului o obligatie de diligenta, nu de rezultat. Este ca in cazul medicului, avocatului sau preotului. Medicul prescrie un tratament, avocatul apara clientul prin toate mijloacele legale pe care le cunoaste, preotul oficiaza slujbele care i se cer de catre enorias. Nici medicul, nici avocatul, nici preotul nu raspund de rezultat deoarece nu sta in puterea lor acel rezultat – nu ei decid rezultatul ori urmarile actiunilor lor. Un tratament prescris de medic poate da gres, o pledoarie si o aparare a unui avocat poate sa nu convinga instanta in sensul dorit, o slujba a unui preot deseori nu are rezultatul scontat (aici intervenind intotdeauna si factorul credinta al celui caruia i se oficiaza acea slujba).
In mediere, obligatia aceasta de diligenta presupune ca mediatorul depune toate eforturile, toate cunostintele, aplica toate tehnicile si strategiile de mediere cunoscute pentru a duce procesul de mediere la succesul sau. Succesul in mediere vine din gasirea unui evantai cat mai mare de solutii la conflictul dat. Atat timp cat mediatorul nu decide, ci doar partile din conflict care stau la masa de mediere au puterea de decizie, mediatorul fiind tertul facilitator, nu putem considera o mediere de succes – una in care partile semneaza un Acord de mediere, deci ajung la o intelegere. Am avut medieri in care erau 4 solutii clare si concrete, si s-a agreat o intelegere, si am avut medieri in care s-au discutat aprox 10 variante combinate si acordul inca intarzia, desi munca mea ca mediator era colosala in pastrarea echilibrului intre parti si conducerea negocierii echilibrate spre un rezultat satisfacator pentru parti. Partile oricum au fost multumite, s-a largit perspectiva conflictului si cooperarea inca exista. Atunci cand nu se agreaza un acord, paleta de solutii discutata si analizata in mediere, multumeste participantii la mediere.
Acest lucru deoarece mediatorul nu are obligatia de a „impinge” partile spre a semna Acordul de Mediere, nu acesta este scopul medierii – semnarea unui acord, ci analiza si convenirea unei solutii multumitoare, si mediatorul are obligatia de a implica partile in generarea de solutii, in largirea perspectivei si ariei de solutii la conflictul lor, de a analiza in mod complet posibilitatile de solutionare la conflict, si acest lucru trebuie sa fie multumirea lor, ca analiza de conflict si perspectiva de solutionare s-a facut in mod profesionist. Decizia o iau ele. Solutia o decid ele.
Obligatia de diligenta a mediatorului nu il eschiveaza pe acesta de a depune eforturile cerute de parti. Mai cu seama ca partile sunt prezente in sedintele de mediere, mediatorul trebuie „sa faca dovada” in fata partilor in timpul medierii, ca are acele diligente, si ca le „depune” intensiv in acel proces de discutii.
Cand partile sunt asistate de avocati (lucru pe care eu il incurajez si este extraordinar de benefic pentru unele medieri) mediatorul va trebui sa fie si mai diligent in sensul ca dirijarea procesului de mediere va fi uneori mai dificila cu 4 „viori”, avand in vedere ca unele viori nu sunt acordate bine.
Increderea in mediator nu se formeaza la prima vedere. O parere despre un mediator, o impresie despre stilul unui mediator raman o simpla parere si impresie. Pentru a avea gradul necesar de incredere intr-un mediator, este necesara acea relationare cu el, asa cum amintesc mai sus, acea discutie personala cu el despre un anume conflict.
Sedinta de informare privind medierea este cel mai bun indicator al mediatorului potrivit unei persoane si cazului sau. Doar discutand cu un mediator poti ajunge la concluzia ca el se ridica la asteptarile tale privind succesul unei medieri. Doar discutand cu el ii observi experienta si stilul sau ca mediator, stil care tu decizi – ca persoana in conflict, daca ti se potriveste sau nu.
Potrivirea intre persoanele din conflict si mediator face parte din captarea increderii in mediator.
Increderea in mediator e si mai greu de retinut daca avem in vedere ca nu numai o parte din conflict trebuie sa o aiba. Daca eu ca parte demarez procedura de mediere, si am ajuns sa am incredere in mediator, problema va fi daca si partea cu care sunt eu in conflict va avea incredere in acelasi mediator. Odata demarate procedurile de mediere, aici va trebui sa intre in rolul de facilitator mediatorul, explicand celeilalte parti- partii invitate la mediere – neutralitatea si impartialitatea sa, scopul si roul sau, tinta medierii.
Abia dupa captarea increderii ambelor persoane din conflict mediatorul poate interveni in conflict – avem in vedere ca dupa captarea increderii si determinarea partilor spre mediere mediatorul este imputernicit de acestea sa medieze problema lor – si astfel mediatorul are puterea de a media conflictul cu succes.
Increderea ambelor parti in mediator si mediere se naste din primele discutii cu acesta, si se dezvolta treptat odata cu sedinta de informare privind medierea. In aceasta sedinta partile observa mediatorul si mediatorul observa partile. In aceasta sedinta partile constientizeaza ce este medierea dar mai ales cate avantaje considerabile le ofera.
Puterea de a media conflictul cu succes este oarecum proportionala cu increderea ambelor/tuturor partilor din conflict in mediator si in mediere. Aceasta incredere incepe si se dezvolta mai ales in sedinta de informare privind medierea, si este sustinuta si de avantajele folosirii acestei proceduri in conflictul lor, dar mai ales de abilitatile mediatorului de a tine partile din mediere in zona pozitivismului, optimismului, cooperarii. Bazele cooperarii puse de mediator si parti pentru medierea situatiei, in sedinta informativa – preliminara medierii , sunt baze necesare pana la sfarsitul medierii. Mediatorul trebuie sa creada efectiv ca medierea se va sfarsi cu succes. Un mediator neincrezator transmite aceasta neincredere partilor, partile osberva ca mediatorul este sceptic privind o solutie, drept consecinta partilor le scade implicarea in proces. Pentru aceasta este necesar un mediator optimist, abil, pozitiv, increzator in el in parti si in mediere, increzator in solutii, increzator intr-un acord, chiar si partial.
Ti-a placut acest articol? Cu siguranta o sa le placa si prietenilor tai! Share it.