Informații la zi despre Mediere, Avocat și Mediator autorizat ILIE DORIN

In data de 15 iulie 2016, s-a publicat in Monitorul Oficial Decizia CCR nr. 397 cu privire la constitutionalitatea medierii. De la aceasta data, dispozitiile Curtii sunt general valabile si obligatorii.

Decizia a dat nastere unor probleme in practica medierii penale, probleme care vor trebui rezolvate printr-o interventie legislativa. Voi enumera succint incidentele intalnite in practica personala dar si a altor colegi, probleme care nu pot fi luate individual ci toate impreuna reprezinta un tot unitar care determina necesitatea unei interventii a legiutorului:

1. Dificultatea cunoasterii momentului citirii actului de sesizare de catre mediator. Este cea mai mare problema intalnita in practica si de ea se leaga demararea procedurii de mediere penala in cauzele pretabile impacarii. Momentul citirii actului de sesizare este echivoc fata de mediator, mediatorul nu poate sti cu certitudine daca s-a citit sau nu actul de sesizare in cauza (pe portalul instantei nu apare expres acest lucru) si astfel nu poate sti ce efecte va avea un acord de mediere in speta, daca mai este posibil sau daca nu mai este posibil. Astfel este in imposibilitate efectiva de a pune in exercitare dreptul la un mediator al inculpatului si al persoanei vatamate. Desi uneori momentul citirii actului de sesizare poate fi stiut de inculpatul solicitant al medierii, deseori inculpatul nu are cunostinte juridice si nu stie ce e si care e acela momentul de citire a actului de sesizare a instantei; uneori are avocat din oficiu pe care si l-a inlocuit cu unul ales si acesta nu va sti nici el momentul citirii actului de sesizare pana nu va avea acces la dosar; abia dupa ce va citi incheierile din dosar va putea lua legatura cu mediatorul pentru a ii comunica daca mai poate fi incheiata medierea. In toate aceste zile sau saptamani uneori in care mediatorul trebuie sa afle daca s-a dat citire actului de sesizare, dreptul la un mediator este suspendat/limitat si poate avea efecte negative in cazul in care persoana vatamata este intr-o conditie speciala si anume doreste sa plece din tara, doreste sa fie incheiata o intelegere intr-un anume termen, este in etate sau sufera de o boala si exista riscul decesului si deci a imposibilitatii de a se mai incheia o intelegere. In toate aceste cazuri procedura de mediere nu se poate nici macar initia, deci de negociere pe fond nici nu poate fi vorba, deoarece nu se poate incepe medierea fara ca participatii la acest proces sa stie daca mai e valabila si oportuna o intelegere intre ei.
2. Durata medierii penale si excedentul de timp dintre momentul citirii actului de sesizare a instantei si momentul incheierii acordului de mediere. Un proces de mediere penala dureaza de la cateva zile la cateva luni. Am avut medieri penale care au durat 8 luni. Complexitatea unei medieri penale este data de numarul inculpatilor si/sau numarul persoanelor vatamate, complexitatea intereselor in cauza, valoarea sau natura prejudiciului, alte incidente (expertize, intervenienti cu drepturi conexe, etc). In aceste situatii, stiut fiind ca medierea penala este o procedura paralela procesului judiciar, eu ca mediator imi pot continua medierea initiata deja in faza urmaririi penale si ma pot trezi ca procesul penal continua in ritmul lui necesar (pentru a fi solutionat intr-un timp rezonabil), trece de camera preliminara, intra pe fond, se da citire actului de sesizare, se incepe cercetarea judecatoreacsa, si depun acord de mediere dupa o truda de cateva luni. Eu ii pot spune persoanei vatamate ca un acord de mediere este posibil pana la citirea actului de sesizare, dar poate ea se simte constransa de mine si de acel termen si nu mai e libera sa decida, sa se gandeasca, sa negocieze fara presiune. Termenul si momentul in discutie pune presiune pe negociere, pe mediere, si nu duce la rezultate pozitive, dimpotriva la refuzul medierii. Astfel as fi nevoit fie sa inchid medierea pentru ca persoana vatamata refuza o intelegere intr-un timp scurt, fie ca medierea nu va mai avea efecte deoarece s-a dat déjà citire actului de sesizare. Ar trebuie sa inchid medierea pentru ca procedura judiciara m-a lasat in off-said, desi partile doresc medierea, persoana vatamata vrea prejudiciul; ar trebui sa inchid o mediere  dintr-un motiv neimputabil nici mie, nici partilor, ci doar din cauza unei norme (sau mai bine zis interpretarii unei norme) care ne pune capat negocierilor, deoadata, fara justificare, fara scop precis.
3. Problema recalificarii spetei, deci a schimbarii incadrarii juridice pe parcursul procesului penal. Chestiunea este incidenta in acele cazuri in care inculpatul este trimis in judecata pentru o infractiune unde medierea nu este posibila pe latura penala insa in timpul procesului judecatorul pune in discutia partilor si a procurorului schimbarea incadrarii juridice, considerand ca fapta intruneste conditiile unei alte infractiuni decat cea pentru care a fost sesizata instanta, pretabila insa medierii. Speta clasica in astfel de cazuri e cea in care un inculpat este trimis in instanta pentru talharie dar pe parcursul procesului se probeaza ca este doar furt, aici avem un exemplu tipic talharie reincadrata in furt. Furtul este mediabil si pretabil la impacare, asadar presupune un conflict ce se va putea media cu efecte pe latura penala a cauzei. In aceste cazuri se presupune ca se va da un termen inculpatului pentru impacare sau mediere. Daca partile accepta medierea instanta poate suspenda procesul penal in baza Contractului de Mediere, insa nu mai mult de 3 luni. O problema ar fi conflictele complexe care necesita timp. Daca partile ar fi avut posibilitatea medierii conflictului penal (indiferent de calificarea juridica data in faza de urmarire sau de judecata, in speta calificarea se poate inversa din furt in faza de urmarire penala in talharie probata in fond) independent de momentele procesului penal – fie urmarire, fie camera, fie fond, atunci acordul de mediere depus la dosar inca din faza de urmarire penala sau camera preliminara, ar produce efectele fiind valabil incheiat, si deci instanta ar putea dispune, dupa punerea in discutia partilor si a procurorului a noii incadrari juridice precum si dupa administrarea acordului de mediere in sedinta, incetarea procesului penal. Acest lucru ar putea duce la o buna administrare a justitie si astfel procesul nu ar trena pe rolul instantei, simplificand astfel munca magistratilor.
4. Problema accesului mediatorului la detinutul aflat in centrele de arest preventiv. Ne referim la cauzele unde persoana vatamata accepta medierea pur si simplu si nu este nevoie de o negociere de lunga durata, semneaza documetele de mediere, insa acestea trebuie perfectate prin semnatura inculpatului. Mediatorilor li se refuza deseori accesul la clientii arestati si li se spune sa faca cerere de acces la clientul lor catre procurorul de caz. Mediatorul nu are de unde sa stie numele procurorului de caz, clientul nu il stie nici el, iar a face adresa la Parchetul unde se afla cauza si a primi raspuns cu privire la numele procurorului de caz, ca mai apoi sa se ceara permisiunea acestuia ca mediatorul sa intre la client este in dezacord total cu principiile si scopul medierii si a unui proces penal echitabil. Acest lucru deoarece in tot acest timp de zile sau saptamani sau chiar luni inculpatul a stat in arest desi trebuia sa semneze intelegerea facilitata si redactata deja de catre mediator, deci acordul de mediere trebuia doar semnat de catre inculpat si daca ar fi fost semnat de la inceput si fara a mai face adresa la Parchet si ulterior la procurorul de caz, semnarea lui ar fi dus la incetarea masurii preventive si la libertatea unui om. Libertate care se masoara in ore, zile, luni si este indiscutabila. Cu alte cuvinte inculpatul are in fapt un acord de mediere dar pentru ca procedurile accesului mediatorului la el sa semneze actul sunt obstructionate, el ramane in continuare in arest pana cand mediatorul va reusi sa aiba totusi o sedinta cu el in care sa semneze acordul. Cred ca este nevoie urgenta de un Regulament cadru si o procedura simplificata pentru accesul mediatorilor la clientii aflati in arest.
5. Medierea este o procedura prin care se doreste atingerea scopului procesului penal in ansamblu lui nu doar pe un segment temporal al sau. Ideea centrala a unui acord de mediere este ca acesta pune capat unui conflict si stinge efectele disputei dintre parti creand intre ele un nou raport juridic de pace, deci poate fi incheiat valabil oricand (este si firesc din punctul meu de vedere), efectele sale depinzand de normele in vigoare, norme care insa trebuie sa inlesneasca medierea si sa nu o obstructioneze in mod nejustificat in detrimentul intereselor si drepturilor persoanelor. Acest lucru deoarece unul din scopurile dar si principiile procesului penal actual este repararea raului si plata prejudiciului, medierea penala fiind instrumentul perfect pentru atingerea acestori deziderate, instrument care nu il poti folosi pana la un moment dat al procesului penal, ci trebuie folosit pe toata durata procesului penal; altfel am fi in ipoteza in care scopul si principiul procesului penal trebuie atins/respectat  doar pana la momentul citirii actului de sesizare a instantei, ceea ce este absurd.
6. Mediatorul nu trebuie sa ofere consultatie juridica in mediere cu privire la fapta ce presupune conflicul penal, insa din modul de abordare a Deciziei CCR rezulta ca mediatorul trebuie sa stie fapta, trebuie sa stie incadrarea juridica, trebuie sa stie momentele procesuale si etapele prin care au trecut partile, (unii considera ca mediatorul trebuie sa cunoasca si declaratiile partilor, ceea ce este total neavenit si inutil in mediere), asadar inainte de a studia date si informatii despre conflict trebuie sa studieze date si informatii despre dosarul judiciar. O munca in plus pentru mediator, superflua. Un mediator nu trebuie sa intrebe detalii despre dosarul judiciar, aceasta este atributie de avocat. A cere detalii judiciare nu mi se pare a fi tocmai in atributiile unui mediator ci in atributiile avocatului, desi mediatorul trebuie sa cunoasca stadiul unui conflict (daca este sau nu dedus unei judecati) el nu trebuie sa cunoasca detalii judiciare, ci doar detalii din conflict legate de parti si de obiectul conflictului, detalii care antreneaza partile in negociere, detalii pe care le afla strict de la partile din conflict in sedinta de mediere, nu din documentele dosarului penal. Mediatorul trebuie sa poarte strict negocierea unei intelegeri si sa redacteze Solutia la care a ajuns cu partile, pentru alte chestiuni legate de dosar sunt alti practicieni. Asadar medierea penala ar trebui distantata de zona judiciara, pentru ca scopul medierii este o pace si o solutie amiabila la conflictul dintre parti, iar aceasta pace si aceasta solutie amiabila trebuie discutate si negociate in paralel cu procedura judiciara, in limitele legii bineinteles, dar nu in limitele sau granitele procesului penal, pentru ca altfel incet incet medirea ar fi absorbita in termene, conditii si regimuri juridice necorespunzatoare naturii ei, si pe bune dreptate am fi acuzati de avocati ca intram in sfera atributiilor lor.