Incercarea de solutionare amiabila prin mediere a conflictelor a devenit obligatorie in aproape toate litigiile incepand cu data de 15.02.2013
Partile sunt obligate sa incerce o solutionare extrajudiciara a conflictelor lor. In acest sens trebuie sa apeleze la un mediator. Partile pot apela la un mediator in mod personal, ori pot mandata o persoana ori un avocat sa le reprezinte in cadrul procedurii de mediere, de incercare de solutionare a conflictului. Persoana care reprezinta o parte a unui litigiu va trebui sa aiba mandat notarial special, cu drept de dispozitie si limitele acestuia.
Incercarea de solutionare a conflictelor prin mediere poate fi pusa in aplicare prin parcurgerea anumitor etape ale procesului de mediere. Procesul de mediere are o anumita structura si se desfasoara in baza anumitor principii care trebuiesc respectate pe toata durata procesului, unele chiar post-procedura.
Principiile procesului de mediere sunt: principiul informarii prealabile privind procedura de mediere si cerintele procesului, principiul autodeterminarii partilor, confidentialitatii, neutralitatii si impartialitatii, si respectarii cu prioritate a drepturilor si intereselor minorilor acolo unde este cazul.
Obligativitatea incercarii medierii impusa de legiuitorul roman este o etapa foarte importanta in procesul de transformare si modernizare a justitiei calsice.
Intr-o justitie moderna solutionarea litigiilor apartine partilor si nu judecatorului asa cum sistemul clasic a obisnuit cetatenii. Intr-o societate cu o justitie moderna cetatenii au un management personal al conflictelor dintre ei, ori atunci cand nu il au, apeleaza la o terta persoana specializata in managementul conflictelor, apeleaza la mediator. Intr-o justitie moderna se doreste deschiderea spre dialog, ca principala forma de sondare a solutiilor si solutionare a conflictelor dintre persoane.
Obligativitatea incercarii medierii in Romania isi propune modernizarea conceptului de justitie si a justitiei in general. Obligativitatea incercarii medierii nu impieteaza asupra vointei partilor, asupra drepturilor acestora, si nici asupra intereselor acestora. Mai mult decat atat vointa partilor ramane suprema in ceea ce priveste alegerea caii de solutionare a unui conflict/litigiu, noua procedura respectand intru totul drepturile cetatenilor, dar mai ales punand in valoare interesele acestora.
Obligativitatea incercarii medierii nu trebuie confundata, deoarece nu e acelasi lucru, cu obligativitatea medierii asa cum a fost legiferata in Italia.
Obligativitatea parcurgerii primei etape din procesul de mediere – acea de pregatire a partilor pentru mediere, nu trebuie confundata cu parcurgerea etapei a doua a procesului de mediere – medierea propriu-zisa – etapa care se declanseaza dupa parcurgerea etapei de pregatire a partilor pentru mediere si doar cu acordul expres al partilor si in urma incheierii contractului de mediere.
Dar in ce consta de fapt aceasta obligativitate?
Obligativitatea incercarii solutionarii prin mediere a conflictelor in care partile pot dispune de drepturile lor consta in parcurgerea de catre parti a unor etape parte integranta din procesul de mediere. Procesul de mediere are 3 mari etape procesuale : etapa de pregatire a procesului de mediere, etapa de mediere propriu-zisa, si etapa de stabilire concreta si redactare finala a Acordului de Mediere.
Desi este impropriu sa folosesc termeni precum faze si etape procesuale, termeni care fac parte din structura unui proces judiciar, consider ca acesti termeni pot duce mai bine la intelegerea structurii procesului de mediere, pentru juristi in special.
Obligativitatea incercarii solutionarii prin mediere a conflictelor, impusa de legiuitor de la 15.02.2013, consta in parcurgerea primei etape a procesului de mediere si anume acea de pregatire a partilor pentru un proces de mediere. Aceasta reiese din art 2 al Legii Medierii care ne spune ca partile sunt tinute sa participe la o sedinta de informare privind medierea in vederea solutionarii conflictului lor prin mediere.
Din redactarea articolului reiese faptul ca Sedinta de informare pe care o face mediatorul se deosebeste net de informarea despre mediere pe care o face avocatul partii, ori judecatorul in timpul procesului judiciar. Sedinta de informare privind medierea este prevazuta in Legea Medierii la Capitolul V – Procedura de mediere, Sectiunea 1 – Procedura prealabila incheierii contractului de mediere, Art. 43.
La acest articol nr 43 face referire directa si articolul 2 invederand astfel formalitatile cerute de lege pentru ca sedinta de informare sa poata avea loc in sensul si scopul Legii medierii. Astfel art.2 alin 1 indice 1 dispune ca – Dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Daca una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare, nu raspunde invitatiei prevazute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, se intocmeste un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei.
In ce consta in fapt aceasta pregatire a partilor pentru procesul de mediere, prevazuta ca etapa distincta a procesului de mediere, gratuita si obligatorie atat pentru mediator cat si pentru parti?
Pregatirea partilor pentru procesul de mediere consta in relationarea dintre parti si mediator privind aspectele si datele conflictului lor. Partea care il solicita de obicei pe mediator este potentialul reclamant.
Acesta devine obligat de noua legislatie sa apeleze la mediator inaintea sau in timpul unui proces judiciar.
Dupa ce ati ales mediatorul potrivit si il contactati, acesta va va explica in detaliu procedura pe care impreuna cu el si cu partea cu care sunteti in conflict/litigiu va trebui sa o urmati. Mai exact, mediatorul va va intreba despre ce conflict este vorba, despre implicarea dumneavoastra, despre disponibilitatea si deschiderea dumneavoastra pentru solutionare pe calea medierii, in mod amiabil a respectivului conflict, toate acestea pentru a intelege cum vedeti dumneavoastra conflictul/litigiul. Prezentarea facuta de dumneavoastra mediatorului va trebui corelata cu o prezentare si din punctul de vedere al partii cu care sunteti in disputa.
Nu de putine ori, in practica, partile au tendinta de a omite voit anumite aspecte ale conflictului, sau a deforma anumite informatii, date, fapte, care sunt relevante pentru mediator si mediere. Dialogul unei singure parti cu mediatorul despre conflictul acesteia, risca deseori sa fie un dialog partinitor. Un astfel de dialog ar atinge principiile de neutralitate si impartialitate ale mediatorului, iar procesul de mediere ar intra inca din prima faza in derizoriu. Din aceste motive, dar nu numai, mediatorul are obligatia legala si deontologica sa aduca la cunostiinta partii care l-a contactat prima data faptul ca medierea presupune ascultarea punctelor de vedere ale ambelor parti. Dupa ce a dat lamuririle necesare partii care l-a contactat, mediatorul arata optiunile legale ale partii pentru ca mediatorul sa aiba contact si cu punctul de vedere al partii adverse.
In acest sens sunt doua optiuni: partea se decide si se obliga sa convoace ea insasi cealalta parte, ori poate face o solicitare mediatorului, ca acesta sa se ocupe de invitarea partii adverse la mediere.
In ambele cazuri invitarea partilor la mediere trebuie sa respecte vointa partilor.
Acestea pot refuza parcurgerea primei etape de mediere obligatorii incepand cu 15.02.2013, sub sanctiunile legale. Astfel in practica, ar putea aparea cazuri izolate in care potentialul reclamant refuza cele doua optiuni: acea de invitare a potentialului parat de catre ea si refuzul de a solicita mediatorului sa o invite, pe motiv ca doreste sa isi solutioneze cazul in instanta si doar in instanta. In astfel de cazuri art 2 din Legea Medierii nr 192/2006 dispune ca partii care va refuza parcurgerea unei sedinte de informare in sensul si in scopul legii medierii, i se va inmana un Proces Verbal de catre mediator, Proces-Verbal care va constata faptul ca partea a trecut pe la mediator, a fost informata cu privire la procesul si scopul medierii, insa nu a avut loc sedinta de informare privind medierea ceruta de legea medierii, ca obligatie legala a partilor dintr-un conflict/litigiu. Obligatia legala este prevazuta in acelasi articol 2 al legii medierii care spune ca partile vor participa la o sedinta de informare in vederea solutionarii pe calea medierii a litigiului. Pentru a se putea incerca medierea unui litigiu trebuie in mod absolut necesar ca mediatorul sa aiba contact cu toate partile conflictului, sa vada toate punctele de vedere ale partilor conflictului , sa observe si sa genereze partilor beneficiile reale ale medierii in cazul lor. Sanctiunea partii pentru neparcurgerea sedintei de informare privind medierea poate fi amenda judiciara, suspendarea procesului judiciar, ori inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata (incepand cu data de 01.08.2013).
Uneori partea care se prezinta la mediator se obliga sa faca ea insasi demersurile necesare invitarii la mediere a partii adverse.
Insa, de cele mai multe ori, partea care a contactat prima mediatorul il mandateaza pe acesta sa invite partea adversa din conflict, printr-un contract de pregatire a medierii. Aceast lucru aduce mult mai multa incredere partii invitate si aceasta raspunde in peste 90% din cazuri in mod pozitiv invitatiei trimise de mediator.
Invitatia la mediere trimisa de mediator mobilizeaza partea care este invitata si o scoate din atitudinea pasiva fata de rezolvarea conflictului, trezindu-i interesul privind o solutie multumitoare pe care ea insasi o poate genera si pune in discutie. Invitatia la mediere, este de cele mai multe ori urmata de contactarea telefonica ori via email a partii respective. Mediatorul doreste sa afle disponibilitatea si deschiderea partii spre o solutie amiabila, spre o rezolvare prin mediere a conflictului lor. Doreste sa afle mai multe si mai precise date despre conflict. Mai mult decat atat, partea invitata se simte datoare sa explice mediatorului punctul sau de vedere. Acesta este si scopul invitatiei, si mai apoi, fondul sedintei de informare privind medierea.
Odata acceptata invitatia la mediere, si stabilirea datei si orei sedintei de mediere, mediatorul rezuma cele relatate de catre parti pana in acest moment. Punctele de vedere ale partilor sunt puse in discutie, in linii mari, in sedinta de informare privind medierea. De la aceste puncte de vedere mediatorul explica partilor beneficiile medierii pentru cazul lor, rolul lor in mediere, scopul medierii etc. Aceste puncte de vedere asupra conflictului sunt fondul de referinta al mediatorului in sedinta de informare. Sedinta de informare este in fapt un dialog al partilor cu mediatorul si intre ele. Schimbul de puncte de vedere, de idei, proiecte de solutii fac continutul acestei sedinte de mediere.
Deschiderea si inceperea dialogului dintre parti este un pas exceptional in rezolvarea unui conflict/litigiu. Acest lucru conduce partile spre un teritoriu la care nu au avut acces pana acum. In majoritatea cazurilor, nimeni pana acum, nu a propus partilor un dialog, nimeni nu a oferit o alternativa viabila precum medierea, alternativa cu beneficii majore pentru fiecare parte. Obligativitatea privind parcurgerea primei etape a procesului de mediere, cea de pregatire a medierii, propune partilor un dialog constructiv in care decizia si beneficiile lor primeaza.
In urma sedintei de informare partile decid daca continua procedura de mediere ori merg in instanta.
Daca aleg medierea pot continua atunci procedura de mediere, ori pot stabili o alta data. Daca continua procesul de mediere se va redacta un Contract de Mediere, si etapa a adoua – procesul propriu-zis de mediere poate incepe.
Daca inca nu sunt decise sa aleaga procedura medierii ori procedura judiciara, ori sunt decise sa aleaga instanta de judecata, mediatorul le emite un Certificat de Informare privind medierea, act care confirma judecatorului faptul ca partile respectivului conflict, au luat contactul cu mediatorul, au expus acestuia punctele lor de vedere asupra conflictului si disponibilitatii de a solutiona amiabil conflictul, insa nu doresc medierea, ci pentru moment doresc parcurgerea procesului judiciar.
Partile pot oricand reveni asupra deciziei lor si pot alege medierea in orice faza a procesului judiciar.
Parcurgerea primei etape a procedurii de mediere de catre partile aflate intr-un conflict/litigiu are ca scop familiarizarea cetatenilor cu procedura de mediere si cu mediatorul.
Obligativitatea impusa de legiuitor vine din increderea acestuia in procesul de mediere ca solutie pentru rezolvarea cu succes a diverselor tipuri de conflicte/litigii. Aceasta incredere este data si de rata mare de succes a medierii in tarile care au o experienta mai lunga in ceea ce priveste solutionarea litigiilor prin mediere.
Deschiderea spre dialog si spre generarea de solutii proprii si multumitoare la propriul conflict, ofera partilor o metoda noua, o metoda eficienta, a carei rezultate sunt doar benefice. In mediere nu exista dezavantaje pentru nici o parte, exista doar avantaje si beneficii pentru ambele parti ale unui litigiu. Daca in procesul judiciar partile sunt pe planuri secunde sau terte in ceea ce priveste etapele de solutionare a litigiului, in prim plan fiind judecatorul si specialistii in drept si proceduri judiciare, medierea vine sa puna partile in prim plan, le ofera posibilitatea unei deschideri una fata de alta si fata de mediator, pentru ca astfel, din sedinta de informare privind medierea sa se plece pe pista de mediere. Iar pista de mediere nu este altceva decat un drum spre analiza conflictului, spre analiza implicarii partilor, spre analiza factorilor acestuia, spre analiza pozitiilor partilor, spre analiza nevoilor reale ale acestora, spre implicarea activa si concreta a partilor in procedura, si in ultimul rand spre generearea si sondarea de solutii cat mai benefice partilor.
Accelerarea procesului de familiarizare cu procedura de mediere apare astfel ca un adevarat si necesar beneficiu al cetatenilor.
Ti-a placut acest articol? Cu siguranta o sa le placa si prietenilor tai! Share it.