Sub imperiul unei obisnuinte de impartire a lucrurilor in dihotomii, de a eticheta mereu, lipim „afise” despre oameni, pe acei oameni. Acest lucru ca punct de plecare intr-o discutie. Vom vedea mai jos ca aceasta abordare „cu eticheta in fata” obstructioneaza dialogul sincer si face imposibila o apropiere de cel cu care discutam, ingreunand astfel comunicarea cu cei apropiati.
Fie ca sunt rude apropiate, fie prieteni, amici, colegi de munca, oameni de pe strada, pe toti lipim o „eticheta”. Unul e bun, altul e rau, unul e capabil altul e incapabil, unul e frumos, altul e urat, unul e descurcaret altul incurcaret, unul pregatit, altul mai putin pregatit, unul deschis, altul inchis, etc. Lista poate continua aproape la nesfarsit.
Adjectivam oamenii pe care ii intalnim „declarandu-i” intr-un fel sau altul. Ceea ce deseori multi nu constientizeaza este faptul ca eticheta pusa de noi nu este realitatea insasi despre cel caruia i se pune eticheta, ci este perceptia noastra despre el, mai mult sau mai putin eronata, mai mult sau mai putin conforma cu realitatea, si niciodata intrutotul conforma.
In mediere, persoanele din conflict se percep intotdeauna antagonic si negativ. Si nu e vina lor, ci vina e a conflictului, iar conflictul este pe atat de normal pe cat de normala este schimbarea si dinamica vietii lor personale si sociale, vietii noastre, prentru ca toti suntem in conflicte, mediatorii nefiind zei.
Identificarea perceptiei partilor dintr-un conflict pune mediatorul „in functiune”. Acest lucru inseamna ca mediatorul este „obligat” sa de-structureze bariera de perceptie dintre persoanele din conflict, si sa le cunoasca fara etichetele puse de ceilalti in discutiile avute pana la un moment dat. Cu alte cuvinte filtrajul pe care trebuie sa il faca un mediator este acela al deosebirii adjectivelor fie din registrul pozitiv, fie din cel negativ, etichete care ii sunt adresate de persoanele din coflict.
Etichelete din registrul negativ precum rau, incapatanat, nervos, neintelegator, avar, orgolios, etc, sunt etichete pe care mediatorul trebuie sa le „stearga” din analiza facuta de el in mediere.
Deasemeni, etichetele pozitive precum bun, inteligent, iubitor, grijuliu, mereu de acord, sufletist, care nu face niciodata probleme, om de treaba, etc, sunt ori pot fi reale capcane in care poate cadea mediatorul.
Atat etichetele din registrul negativ cat si cele din registrul pozitiv pot bloca ori ingreuna medierea. Mediatorul trebuie sa ingnore la propriu eticheta, sa o depaseasca si sa nu o retina in nici un fel. Acest lucru tine si de efortul lui de a nu judeca ori a avea pre-judecati. Aceste lucruri sunt legate una de cealalta in sensul ca odata etichetata o persoana prejudecata apare.
Exemplu de prejudecata – Un om rau ori incapatanat cu greu ori deloc il aduci la o discutie amiabila. Un om avar nu va accepta o esalonare a datoriei pe 3 ani. Un om iubitor va veni la medierea succesiunii in care este implicata si fiica lui mai mica. Un om sufletist va ceda usor in aceasta mediere. Practica te poate contraria oricand. Te astepti de la un om sa fie avar si sa nu accepte o propunere pusa in discutie de o parte desi acesta vine cu o propunere care relanseaza negocierea, te astepti de la un om sa nu vina la sedinta de mediere, si vine chiar deschis si interesat. Pe registrul celalalt te astepti ca un om sa ti se spuna ca e bun la suflet dar duci o mediere compusa din 4 sedinte a cate 2 ore si nu ai rezultat, ti se spune ca unul este intelegator insa ridica tonul la fiecare inconvenient pentru el, etc.
Observi ca eticheta pusa nu e conforma fondului persoanei, daunand medierii.
Aceste tipuri de prejudecati, din ambele registre „dauneaza grav mederii”. Exprimarea poate fi distractiva, dar realitatea e cat se poate de grava in acest sens. Pana la a ajunge la stadiul in care elimin eticheta din startul discutiilor, la primele medieri priveam prin eticheta deja (s)pusa de cei implicati in conflict.
Dupa primele medieri incepusem deja sa dezlipesc total si imediat eticheta pusa. In fata mea, nimeni nu era rau, orgolios avar, etc, precum nimeni nu era bun, sufletist, om de treaba. Aceste prejudecati ma incurcau la primele medieri, pentru ca ma captau in a descoperi in clientii din mediere exact partea indicata de eticheta – avaritia, orgoliul, bunatatea, etc.
Desigur a fi dezinvolt la etichete trebuie sa fie urmare a unui exercitiu personal si profesional, si odata exersata dez-etichetarea, medierea poate functiona, evident alaturi de alte elemente, tehnici si strategii de mediere alese de mediator in cazul respectiv.
A fi dezinvolt la etichetele puse de persoanele din conflict inseamna a filtra acuzele si adjectivele care se spun reciproc in mediere. Acest filtru al etichetelor este un veritabil instrument de mediere.
In mediere sondam si exploram – lucram cu mintea si inima omului (spre desoebire de spatiul judiciar unde avocatii si judecatorii se lupta cu niste coduri care totalizeaza drepturi si obligatii juridice), minte si inima care trebuie cunoscuta de mediator asa cum este ea, cat mai aproape de ea insasi, si nu cat mai aproape de ce ni se spune despre ea de la partea adversa ori de la partea care se caracterizeaza. Din acest motiv, partile sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind medierea, iar cand intram in mediere – cu precadere partile vin si discuta personal si nu prin delegat, pentru ca ele stiu cel mai bine conflictul lor, nevoile si interesele lor incidente, si mediatorul modereaza discutiile privind aceste nevoi si interese conexe si complementare dintre parti.
Mediatorul are nevoie de capacitatea si tehnica de a analiza si cunoaste persoanele prezente in mediere, caci pana la a sonda nevoile, problemele, temerile, interesele, preocuparile fiecaruia, mediatorul trebuie sa identifice persoana din mediere asa cum este ea. Din acest motiv, apropierea mediatorului de fiecare parte, pastrand echilibrul si echidistanta, precum si neutralitatea, aduce multa incredere fiecarei parti, destinde persoanele si astfel tot procesul de mediere se relanseaza si declanseaza discutii prolifice.
O distanta fata de persoanele din conflict, precum si o credibilitate in etichete, fac discutiile reci si nu puls-eaza medierea. Increderea in fiecare persoana din mediere se ofera atunci cand o ai alaturi, empatizezi cat este necesar, nu o desconsideri, nu o consideri cum o eticheteaza adeversarul, nu pre-judeci faptele ei si nici propunerile ei. Sunt ale ei si asa sunt ele. Este elementar acest comportament al mediatorului fata de toate partile din conflict, si fata de toate faptele, propunerile, ori optiunile lor.
Asadar etichetele trebuiesc dezlipite si de pe oameni, si de pe faptele, propunerile ori optiunile lor. Altfel spus pre-judecarea, pronuntarea ori etichetarea trebuiesc identificate si anihilate de catre mediator, atat in ceea ce priveste persoana cat si in ceea ce priveste ceea ce spune, ceea ce gandeste, ceea ce propune acea persona. A nu pre-judeca inseamna a trata cu indiferenta spusele caracterizante despre un om, de orice natura ar fi el, a nu il judeca inainte de a il avea in discutii, si nici dupa. Post-judecata este deasemeni nociva. Putem merge pana la cuvintele evanghelice in care Iisus ne intreaba retoric, „cine esti tu sa judeci sluga Altuia?”.
Odata inlaturate etichelete si prejudecatile, partile se destind si astfel pot discuta in voie despre conflictul lor, dar mai ales despre nevoile si interesele lor. Fara a discuta si a integra nevoile lor in discutii, medierea nu isi gaseste drumul spre solutiile ori optiunile amiabile. Un acord de mediere care nu tine seama de nevoile partilor, cu greu va fi semnat, iar daca va fi semnat, cu greu va fi respectat.
Medierea tinteste tocmai aceste nevoi, dorinte, interese, dar nu doar puse pe hartie ca intr-o tranzactie avocatiala, ci discutate, analizate de catre parti impreuna, la masa de mediere, avand mediatorul ca moderator, modelator al mesajelor, facilitator si indrumator al cadrului dialogal.
Eliminarea etichetelor si prejudecatilor consider ca este nu numai un instrument pentru mediere, ci si un instrument foarte util in relatiile noastre personale. In definitiv, nimeni nu este rau, urat, orgolios, frumos, bun, ci toti avem parti rele, urate, orgolioase, frumoase, bune, asa suntem noi, oamenii. Nu suntem perfecti, trebuie sa acceptam acest lucru, ca sa ne acceptam intre noi.
Totul depinde cum ne privim. Din ce unghi, cu ce ganduri, si in ce perspectiva.
Ti-a placut acest articol? Cu siguranta o sa le placa si prietenilor tai! Share it.