A media un conflict inseamna a discuta acea problema cu oamenii angrenati in ea, si, prin analiza facuta situatiei, persoanele din conflict si mediatorul mai ales, sa canalizeze dialogul pe solutii la problema, pe cat mai multe solutii.
Dialogul pe solutii/propuneri la conflict nu poate fi decat subsecvent analizei de conflict, altfel nu am fi intrun proces de mediere ci eventual intr-o negociere directa ori tranzactie. Medierea ca proces, are pe fond 3 etape distincte, ne referim nu la etapele procedurale ale medierii, ci la etapele de fond ale dialogului cu mediatorul. Cele 3 etape sunt: a. analiza de conflict-devoalarea situatiei, b. explorarea si analiza solutiilor posibile (propunerilor fiecarei persoane, si de ce nu, si ale mediatorului), c. Negocierea solutiei finale satisfacatoare. In orice proces de mediere toate aceste etape trebuie sa compuna dialogul din sedintele de mediere, chiar daca sedintele se impart pe mai multe zile ori medierea are loc in aceeasi zi.
Dialogul din mediere este compus din aceste etape, si mediatorul este singurul care decide trecerea de la o etapa la alta. Tot el este cel care dirijeaza medierea, in sensul de a canaliza discutiile spre maxima prolificitate. Acest lucru inseamna ca daca una din persoane discuta sau pune in discutie lucruri nepertinente ori neconcludente cauzei, mediatorul, cu tact, rabdare si calm, fara sa jigneasca in vreun fel, va pune in discutie pertinenta si concludenta ideilor persoanei respective si o va face sa reconsidere daca e necesar sa se discute despre acea idee.
Tot mediatorul, acest tert neutru, impartial, echidistant si independent de orice presiune (in general eu personal am simtit astfel de presiuni in medierile penale si am fost nevoit sa le contracarez in mod express si direct), este cel care poate pisa o idee mai mult decat ar vrea persoanele din conflict. Acest lucru inseamna ca analiza unui fapt, pe care mediatorul il considera una din cheile care pot declansa o stare de armonie, fapt ascuns sau marginalizat de persoanele din mediere, poate dura mai mult decat doresc persoanele respective. Poate fi o analiza mai minutioasa. Poate fi o analiza mai sumara, mediatorul intuind necesitatea analizei mai profunde ori mai sumare a unui fapt in functie de directia si scopul medierii. Dar, de cele mai multe ori, un mediator iscusit isi va dea seama ca ceea ce una din persoane ascunde, ascunde motivat, si atunci trebuie analizat in sedinta comuna ori separata, motivele omisiunii ori discutiei marginale. Persoana care ascunde are o teama, o indispozitie, o amintire neplacuta, o idee care i se pare rusinoasa, o frustrare. Daca mediatorul va putea intra in mintea si sufletul ei pentru a discuta acel neajuns, medierea isi atinge si scopul sau catahrtic, dar acest scop este unul intermediar. Odata inteleasa persoana, medierea insasi este mai deschisa mai usoara, persoana respectiva se implica mai mult in dialog, si astfel discutiile sunt mai pline de sens.
Mediatorul are rolul de a pune fata in fata perspectivele celor din conflict asupra conflictului. Deeseori, aceste perspective nu coincid. Si atunci rotirea viziunii de catre mediator este iarasi un instrument la indemana acestui tert, instrument care pune persoanele din mediere sa priveasca conflictul din cele mai multe puncte de vedere posibile, ca astfel sa inteleaga problema din mai multe unghiuri. Aceasta orientare a conflictului si rotire a problemei are loc in prima faza a analizei de conflict, dar si in a doua faza de explorare si analiza de solutii posibile. Este, am zice noi in romaneste, o intoarecere pe toate fetele a problemei. Analiza conflictului si apoi analiza solutiillor este intradevar optica definitorie a medierii, specificul medierii. Medierea urmareste aceasta analiza a situatiei, si acesta este unul din scopul medierii:analiza situatiei si solutiilor, al doilea scop fiind cel final si anume ajungerea la o solutie finala multumitoare. Dar in spatele unei astfel de solutii, in spatele unui acord de mediere este o munca colosala, o analiza nu la cald, ci la fierbinte as zice eu, a situatiei si a comportamentului persoanelor in conflict. O analiza care deseori te vlaguieste ca mediator, iar dupa 2-3 ore de mediere esti ca dupa o zi de tortura. Mediatorii practicanti au trait si traiesc acest sentiment.
Cat despre dialogul din mediere, asa cum reiese si de mai sus, acesta nu este un dialog juridic nici pe departe. Nu este un dialog cu increganturi juridice ori judiciare, nu este un dialog cu rationamente pe care le invatam la TGD ori Civil – Parte Generala. Nu este nici un dialog in care persoanele din mediere, inclusiv avocatii, sa aiba posibilitatea sa „ridice”exceptii de procedura sau nu mai stiu eu ce chitibusareala avocateasca. In mediere tertipurile sunt interzise, pentru ca persoanele din litigiu sunt in fata ta, toti sunt la aceeasi masa de mediere. Dialogul nu este juridic deoarece este/se desfasoara in fata partilor din conflict, si nu in fata judecatorului. Iar partile din conflict nu sunt licentiate in stiinte juridice ca unii dintre noi, ca sa inteleaga un dialog plin de sintagme pompoase, deseori piperate si cu putina latina. Partile analizeaza situatia conflictuala si raportul dintre ele in termenii si cuvintele pe intelesul lor, si nicidecum pe intelesul avocatilor. Mediatorul trebuie sa se comporte si sa discute la nivelul partilor, si nu partile sa se ridice la nivelul mediatorului ori avocatilor. Problema se discuta la nivelul de cunostinte ale persoanelor din conflict. Conflictul se solutioneaza de catre ele insele, dar cu ajutorul si facilitarea mediatorului, absolut necesare in raporturile conflictuale. Spre surprinderea mea, unii oameni care abia stiau sa se semneze, deci sa scrie nicidecum, au fost persoane mai apte in mediere si in dialogul pe solutii la conflict, decat persoane de la care aveam asteptari mai mari…
Dialogul din mediere nu este un dialog juridic ori judiciar nici prin faptul ca nu vorbim in articole de legi. Dialogul nu este de tipul celui din instanta: „Domnule Judecator, in baza art 345, din Codul X, coroborat cu 231 din Legea Y, va solicit urmatoarele. La care Judecatorul raspunde: Domnule Avocat, in baza art 76 din Codul de procedura X, corelat cu art 21 din Codul Y nu aveti dreptul sa solicitati acest lucru, e tardiv, e cum e”. Medierea nu este un dialog al surzilor pentru partile din conflict, asa cum este cel din instanta. Cred ca fiecare dintre noi stim ca partile se uita aproape ca la desene animate in instanta cand avocatul vorbeste cu judecatorul, si persoanele nu au habar de „limba” in care se discuta. Vorbim de unele cazuri, de majoritatea, as zice eu, si am fost in destule instante sa asist la sedinte de judecata. Cel putin in mediul rural oamenii nici nu inteleg ce se petrece in acea sala.
Diferenta in mediere este data si de continutul discutiilor, discutii ce contin conflictul si problemele oamenilor asa cum acestea se manifesta sau s-au manifestat in realitatea de fapt, si nu in realitatea de drept – deci ce natura juridica iau ele in contact cu dreptul. Mediatorul intervine si opereaza in situatia de fapt a conflictului si nu in situatia de drept. Medierea se delimiteaza net aici de tranzactionarea avocatiala. Este clar ca o tranzactie presupune o negociere, deseori pozitionala, iar o mediere este mult peste o tranzactie si inseamna analiza de conflict, analiza de situatie, analiza de fapte asa cum s-au intamplat si au fost percepute de persoanele in conflict. Nu cred ca avocatul, in putinatatea timpului lui, va avea rabdarea si tactul de mediator. Rabdare si tact ce trebuie lucrate si dobandite, abilitati greu asimilabile, care nu sunt la indemana oricui, a unui litigator nici pe departe, ceea ce inseamna ca avocatul cu greu poate fi un bun mediator, dar poate fi.
Nu poti din roba din instanta unde te certi si reprezinti cu juramant pana in panzele albe clientul tau si interesele lui, deseori pana la certuri cu judecatorul, sa te dezbraci repede si sa sezi neutru, impartial, echidistant, calm si rabdator la masa de mediere, unde sa asculti pe indelete un conflict narat de doua persoane, si sa faci analiza de conflict, adica sa diseci problema in toate componentele ei, pentru ca filmul conflictului astfel devoalat sa dea posibilitatea explorarii de solutii care sa satisfaca interesele si nevoile celor doua persoane, interese si nevoi care si ele trebuie disecate pe indelete.
Dialogul din mediere necesita timp, rabdare si calm. Necesita cu stringenta neutralitate si impartialitate, echidistanta, echilibru intre parti. Necesita intelegere si acceptare a persoanelor din conflict, asa cum sunt ele. Unele cu studii, altele fara studii, unele cu bani, altele fara bani, unele bine intentionate, altele rauintentionate, unele cu zambetul pe buze, altele incruntate, unele intelepte, altele mai putin intelepte. Persoane care iti vin la mediere sunt cele cu care trebui sa discuti in pofida „altetei” tale. Trebuie sa te cobori la nivelul lor ca acolo sa aiba loc analiza de conflict si negocierea de solutii amiabile.
Medierea este un dialog uman, dialog pur si simplu ce are loc intre oamenii din conflict, dialog ce urmareste solutii amaibile, iar solutiile amiabile nu sunt solutii juridice ori judiciare. Solutiile amiabile sunt orice fapt sau act care multumeste persoanele din conflict, fapte sau acte discutate si analizate cu mediatorul. Din acest motiv abilitatile de comunicare, de analiza de situatie si negociere de solutii ii sunt absolut necesare mediatorului, si nu abilitati juridice ori judiciare care impiedica medierea ori ii denatureaza sensul si scopul.
Mediatorul este un excelent comunicator, un excelent analist, un excelent negociator. Nimic mai mult.
Ti-a placut acest articol? Cu siguranta o sa le placa si prietenilor tai! Share it.