Medierea are o valoare si o rata de succes mai mare daca este accesata inaintea unui proces judiciar. Partile din conflict, odata ajunse la avocati si deschizand usa instantei de judecata, isi ascut armele proprii, aduna la dosarul cauzei probe peste probe, demonstreaza vinovatii, culpe, se pozitioneaza si isi fixeaza pozitia, iesind din sfera si posibilitatea unui dialog productiv.
Din aceste motive, dar si din multe altele, legiuitorul roman a preferat utilizarea medierii de catre cetateni inaintea deschiderii unui proces judiciar, prin obligarea partilor dintr-un conflict sa participe in mod gratuit la o sedinta preliminara de mediere, in care acestea sa ia contact cu mediatorul, cu atmosfera dintr-un birou de mediere, si impreuna sa analizeze posibilitatea unei medieri a conflictului lor, evaluand beneficiile si avantajele medierii si totodata riscurile si dezavantajele unui proces judiciar. Pe langa aceasta gratuitate, legiuitorul a mai prevazut si stimulente fiananciare considerabile in cazul in care partile accepta medierea, si in urma medierii ajung la un Acord de Mediere, stimulente care se refera la taxe de timbru judiciar reduse substantial in cazul cererii de incuviintare a acordului de mediere extrajudiciara.
Incurajarea folosirii medierii de catre legiuitor vine din increderea in aceasta metoda de solutionare pe cale amiabila conflictelor/litigiilor. Increderea in mediere este increderea in puterea dialogului, in puterea cuvantului, in puterea oamenilor de a lua decizii pentru ei insisi, in anumite conflicte.
Increderea in mediere este increderea in puterea unui profesionist in comunicare si negociere (mediatorul) de a ghida partile dintr-un conflict spre o analiza cat mai obiectiva a problemei lor, separandu-o de latura subiectiva pe cat posibil, si filtrand in acest proces de analiza si negociere solutiile pe care partile le considera cele mai avantajoase lor.
Tot procesul de mediere, in orice etapa, fie sedinta preliminara de informare, fie mediere propriu-zisa, fie negociere finala, fie redactare Acord de Mediere, este sustinut de 4 principii fundamentale si anume: impartialitatea mediatorului, neutralitatea mediatorului, confidentialitatea procesului, si determinarea partilor pentru mediere.
Medierea este in fapt un dialog cu partile dintr-un conflict. Acest dialog are ca obiect cautarea resurselor de solutii si analizarea acestora de catre mediator impreuna cu partile.
Dialogul mediatorului cu partile se axeaza pe conflictul lor. Partile discuta problema lor asa cum ei o percep, discuta cu mediatorul implicatiile conflictului in viata lor de zi cu zi, mediatorul sondand nevoile si interesele fiecarei parti din conflict. In mediere partile discuta deschis si liber, neconstransi de tensiunea unei solutii impuse, discuta despre relatia lor, despre cum s-a ajuns la conflict, si cum isi vor reglementa raporturile in viitor. In mediere partile zambesc uneori, uneori plang. In mediere partile discuta cu increderea ca sunt ascultate, cel putin de mediator. Dialogul din mediere nu se rezuma la solutii. Se analizeaza conflictul, se discuta despre cum vede si percepe fiecare conflictul. Partile din mediere nu sunt constranse sa foloseasca diferiti termeni sofisticati ori diferite sintagme pompoase. Vorbesc in mod deschis si spun exact ce au pe suflet. Spun ceea ce vor sa obtina. Spun ceea ce doresc sa auda celelalt, atat cat mediatorul considera ca este util ori necesar cauzei. Prioritizeaza impreuna cu mediatorul lucrurile importante, solutiile care pot fi luate in calcul, analizeaza viabilitatea unora dintre ele. Un exercitiu de imaginatie – atunci cand se discuta o posibila solutie, pune in miscare gandirea personala a partii si o mobilizeaza in a proiecta un rezultat posibil. Nu este putin lucrul acesta; partile nu fructifica aceasta posibilitate a lor decat in mediere. Partile nu au sansa unui dialog constructiv atunci cand merg in instanta si isi pun conflictul in mana avocatilor si judecatorilor. Partile din mediere sunt asezate la masa unui dialog in care au posibilitatea sa discute fata in fata, intr-un cadru privat, sa isi spuna exact ce vor, sa isi negocieze cinstit ceea ce vor, si daca au disponibilitatea sa agreeze propunerile reciproce. Acest dialog al lor, sub asistenta, facilitarea si dirijarea lui de catre mediator, nu intarzie sa aiba roade. Partile realizeaza anumite lucruri pe care nu le-ar fi pus in discutie niciodata; realizeaza gama de solutii la un conflict; realizeaza o prioritate la aceste solutii; realizeaza o posibilitate de a mai cugeta inainte de a apela la un avocat pentru a face cererea de chemare in judecata. Dialogul din mediere are un cadru binestabilit, mediatorul fiind cel care urmareste ca discutiile sa imbrace acest cadru pentru a putea fi cat mai productive. Un dialog productiv, o mediere productiva, este o mediere in care s-au gasit cat mai multe solutii posibile, in care partile au putut avea posibilitatea compararii posibilitatilor si alegerii dintre ele pe cea care multumeste cel mai mult partea respectiva.
Nevoile oamenilor sunt diverse. La fel si interesele. Oamenii sunt astfel diversi. Medierea se bazeaza pe nevoile si interesele oamenilor aflati la un moment dat in conflict. Medierea se bazeaza asadar pe diversitate si vastitate. Din acest motiv nici o mediere nu seamana cu alta. Fiecare parte din mediere este diferita. Fiecare conflict e diferit deoarece implica nevoi si interese diferite, chiar daca aparent este la fel, un conflict de custodie comuna sa zicem. Aceasta diversitate obliga mediatorul la o formare nu numai initiala, dar mai ales continua. Pregatirea unui mediator pentru un caz este o pregatire pentru abordarea unor noi nevoi si interese, a unei noi persoane. Mediatorul nu tine discursuri in biroul sau de mediator. Nu explica legi, coduri ori articole. Nu da sentinte, nici face consultanta juridica. Inca din sedinta preliminara de mediere, mediatorul asculta partile, asculta si empatizeaza cu ei, atat cat este necesar ca medierea sa poata prinda radacini; ulterior in mediere, ascultarea participative (active), este cheia sustinerii si continuarii dialogului productiv dintre mediator si parti. A asculta pe cineva nu este putin lucru. Nu este deasemeni nici atat de usor pe cat pare. Ascultarea participativa (activa) presupune sa participi intr-un anume mod la cele relatate de persoana pe care o ai in fata. A participa la ceea ce spune persoana din conflict este un fel de implicare in problema atat cat sa ii dea garantii persoanei ca este ascultata si receptata. Daca are aceste garantii – macar de la mediator, aceasta persoana continua dialogul, se implica la randu-i activ in mediere, in explorarea de solutii cat si in negocierea unei solutii finale.
Asadar medierea este un proces de comunicare si negociere, nicidecum un act de justitie. Medierea nu este un dialog juridic. Mediatorul poate da informatii juridice partilor, atunci cand acestea le cer, ori sunt relevante pentru caz, insa medierea nu este un schimb de replici juridice, nu este o argumentare/contraargumentare juridica consolidata pe articole din coduri ori diverse acte legislative. Nu este un proces in care folosim probe. Medierea nu este un proces de invinovatire si de pedepsire.
Medierea nu este un act de infaptuire a justitiei. Din aceste motive inca de la reglementarea medierii in Europa s-a pus in vedere statelor care o implementeaza sa nu o confunde cu tranzactia juridica. Astfel s-a pus in vedere crearea unor stardarde de formare initiala si continua in mediere. S-a pus in vedere deosebirea profesionistilor in tranzactionarea juridica, de profesionistii in mediere. Aceste lucruri pentru ca medierea sa isi poata atinge scopul si sa devina o metoda viabila de solutionare amiabila a litigiilor, pe langa tranzactionare, conciliere, facilitare, acolo unde acestea sunt institutionalizate. In Romania inca de la aparitia Legii Medierii si organizarii profesiei de mediator nr 192/2006, au fost fixate standarde si conditii pentru autorizarea ca mediator.
Medierea vine in principal in avantajul cetatenilor de rand care au astfel posibilitatea unui dialog cu partea in conflict, la mediator, intr-un cadru confidential, cu scopul precis de a solutiona amiabil conflictul.
Daca inainte, partilor din conflict le era adusa de catre postas o citatie la instanta si astfel incepea un proces judiciar, iata ca acum, acestea sunt invitate mai intai in biroul unui mediator pentru a discuta cu acesta despre problema lor, despre cum vad ei o solutionare a problemei, despre beneficiile lor in cazul medierii, despre disponibilitatea lor de a-si solutiona ei insisi conflictul prin mediere.
O discutie a partilor dintr-un conflict cu un mediator, este un pas important al cetatenilor in managementul avantajos al conflictelor lor.
Ti-a placut acest articol? Cu siguranta o sa le placa si prietenilor tai! Share it.