Familia este un perpetuu si dinamic sistem de relatii. Relatii intre soti, relatii intre soti si copii, relatii ale sotilor cu rudele si afinii, cu prietenii, etc.
Relatiile familiale se desfasoara atat in cadrul intrafamilial – in interiorul acestei “celule”, cat si extrafamilial – in exteriorul acestei “celule”. Interdependenta relatiilor dintre acest cadru fac vie relatia dintre soti. Nu ne putem imagina o familie statica, inchisa, in care sotii refuza dialogul/iesirile cu rudele, cu prietenii, cu cei cunoscuti. Cel mult poate exista o astfel de familie, dar nu este una de tip sanatos. Prin prisma naturii sale omul este o fiinta sociala, iar socializarea este un act esential vietii umane, dand efervescenta laturii sale spirituale.
In aceste sfere de inter-dependenta, in aceste relatii mereu vii, mereu in transformare, mereu captivante, active si activate de persoanele din aceste relatii, apar diferentele dintre aceste persoane. Nu suntem la fel, nu suntem nici egali, nici macar in fata legii. Cine are mai mult este obligat la mai mult, cine are mai putin este obligat la mai putin. Egalitatea dintre oameni este o utopie. Nu ne nastem, nu traim si nu murim egali. Nici in ceea ce priveste drepturile noastre, nici un in ceea ce priveste bagajul nostru intelectual ori spiritual. Oamenii difera intre ei. Tocmai aceste diferente ii definesc ca oameni, si ii fac sa se apropie unii de altii. Diferentele il fac pe unul specific si totodata placut prin specificitatea lui, drept pentru care ne place de acel om. Unul este mai romatic, unul mai hazliu, unul mai tacut, unul mai harnic, unul mai meticulos. Sunt cateva din caracteristicele care definesc doar putin din specificitatea noastra.
In familie, relatia dintre soti este cea mai speciala care a existat, exista si va exista mereu. Sotii difera si se aseamana in acelasi timp, se dezvolta in aceasta relatie, se schimba, se transforma, deoarece viata in familie dureaza o viata, ori multi ani de zile. Viata curge peste ei ca o apa de munte, limpede si racoroasa deseori, dar uneori cu puzderie de moloz din amonte.
Fiecare om se schimba cu trecerea timpului. Schimbarea persoanei trebuie acceptata macar, daca nu inteleasa. Se schimba conceptiile persoanei, se schima perceptiile unei persoane, uneori chiar sistemul de valori al acesteia, se schimba modul de a actiona in anumite momente, se schimba modul persoanei in general. Modul de a fi , de a gandi, de a activa, de a face sau a nu face ceva.
Tocmai aceste schimbari, normale, de inteles dar deseori neintelese de noi, se coaguleaza ca diferente intre soti, ca lucruri care s-au schimbat in timp. Schimbarea ne aduce suspiciuni si neincredere. Suntem reci, neatenti si reticenti la schimbare. De ce nu ma mai place? De ce nu mai duce copii la gradinita? De ce nu imi mai cumpara flori? De ce nu mai mergem vara in concedii? De ce nu mai mergem la parintii mei in weekend? Etc.
Sunt unele dintre intrebarile care macina sotii, atunci cand schimbarile au aparut in sanul familiei, fara discutarea lor, pe nepregatite, pe “nepusa masa”, aproape deodata. In fata acestor dubii, intrebari, este normal sa ne intrebam in noi insine, de ce? Dar mai normal este sa il intrebam pe sot, de ce? Aceasta a doua normalitate pare ca nu este pusa in practica. Greseala noastra este ca nu intrebam de ce. Nu chestionand politieneste, ci cu zambetul si deschiderea cuvenite unui partener de viata.
Timpul trece si focul mocneste. Mocneste si nu mocneste a bine. Sotia este deseori victima propriei ei neputine. Neputinta si ezitarea de a intreba, de a lua decizia de a vorbi, de a discuta despre schimbare, despre cum au evoluat lucrurile, despre acel “de ce” care ii tulbura déjà noptile.
Pasul spre focul deschis e mic. Anxietatea negasirii unui raspuns, lipsa de tact in a pune intrebari sotului, dezinteresul acestuia fata de opinia consoartei, alte probleme cat de mici inerente vietii rutiniere, fac paiele sa se aprinda. Incep diferendele.
Certurile deschise, violentele in limbaj dar si fizice, violentele de ordin psihologic (lipsirea de mijloace financiare, controlul nejustificat la telefonului ori a conturilor de pe portalurile online, santajele emotionale), abuzurile de tot felul isi fac aparitia intre soti si se instaleaza ca o boala care netrata tinde incet dar sigur spre cronicitate. Iar cronicitatea tinde spre divort, uneori din pacate si spre fapte penale.
Toate aceste conflicte au ca surse efective diferite acte sau fapte ale unui din sot, insa pe fondul lor aceste acte sau fapte sunt grevate de schimbabilitatea si diferentierea in timp a persoanei umane. Acest lucru trebuie perceput de fiecare sot. Daca esti sot ori sotie nu inseamna ca nu trebuie sa te schimbi in timp, nici nu ai putea sa nu o faci. Si nici nu poti sa te schimbi doar asa cum iti impune celalalt sot, ai fi “la mana lui”, sa zicem asa. Poate daca ti-ar propune si ar discuta cu tine, ai putea lua in calculul schimbarii tale si optiunea si parerea lui. Mai mult ca sigur as zice, daca registrul comunicational dintre soti functioneaza eficient si este intretinut corespunzator de fiecare.
Diferentele si diferendele familiale sunt normalitati in viata conjugala. Nimeni nu trebuie sa se supere pe nimeni de aceste schimbari. Cu toate acestea, daca sunt schimbari in registrul major al valorilor umane ori a cadrulul familial prestabilit in perioada dinaintea casatoriei ori a primilor ani, aceste schimbari majore necesita o mare atentie din partea sotilor. Un sot care isi schimba religia, un sot care nu mai respecta fidelitatea conjugala, un sot care nu isi mai iubeste copiii, ori nu mai doreste sa aiba copii, o sotie care neglijeaza familia in schimbul carierei profesionale, etc, sunt probleme si schimbari majore.
Diferente majore, diferende majore, probleme la fel de majore. In acest moment este clara nevoia de a discuta schimbarea in mod onest si deschis, pentru a vedea ce e de facut.
Sotii vor trebui sa gaseasca intelepciunea aducerii acestor schimbari la un numitor comun. Numitorul comun vine din analiza schimbarilor, cadrului lor, cauzelor lor, efectelor lor in cadrul familiei, si perspectiva lor. In caz contrar divortul bate grabit la usa si nu vine deloc linistit.
Este ceea ce se intampla in fapt in medierea conflictelor de familie cand sotii impreuna cu un mediator analizeaza relatia lor familiala, cauzele ajungerii la conflictul pre-divort, perspectivele relatiei lor.
Medierea este singura procedura de divort actuala care ofera sansa viabila sotilor, de a discuta despre problemele lor familiale pe indelete, la masa de mediere, alaturi de o persoana special pregatita sa le asculte si sa le determine in analiza relatiei lor. Medierea unor astfel de conflicte vine din perspective europeana a relatiilor umane, o perspectiva umanista as zice eu, care da dreptul familiei la continuarea ei ca celula de baza intr-o societate umana.
O procedura in instanta, ori chiar notariala, desi are o perioada de “gratie”, in care sotii ar putea sa se razgandeasca in privinta divortului, si sa isi gaseasca din nou calea comuna, este in 99,9% din cazuri ratata. Si pe buna dreptate. Nu te poti impaca doar prin trecerea timpului (termenului de 30 de zile la divortul notarial), ci doar discutand cu persoana cu care ai putea sa te impaci. Impacarea, sau mai bine zis dialogul amiabil cu sotul cu care esti in conflict, nu poate exista decat la o masa de discutii, doar discutand si dialogand, analizand problema la rece, pe fondul ei.
Medierea diferendelor este de fapt medierea diferentelor si armonizarea acestora pe cat posibil. Mediatorul identifica “boala” familiei inteleasa ca relatie sot-sotie, a cuplului conjugal, analizeaza boala alaturi si impreuna cu sotii, cauzele acesteia si remediul, ca manunchi de solutii ce sta in mana sotilor. In fapt, mediatorul este obligat sa depuna diligentele pentru ca analiza situatiei sa fie una cat mai profunda, ca partile sa isi inteleaga conflictul pe fond si oportunitatile (solutiile) conflictului, sotii fiind cei care decid in ultima instanta un acord de mediere, o intelegere intre ei. Solutia la conflict este la alegerea lor.
Relatiile dintre sot si sotie sunt dintre cele mai complexe relatii care au putut existat, exista si vor exista. Din acest motiv incarcatura afectiv-emotionala a unui astfel de conflict obliga partile implicate la mult tact si discernamant, la multa rabdare in managementul lui.
Apelul la un mediator cand situatia scapa de sub control este un pas intelept. In definitiv medierea este un drept al sotilor, drept ce le ofera sansa unei discutii in vederea remedierii diferendelor, in primul rand prin acceptarea si intelegerea cat de cat a diferentelor. Este primul pas in normalizarea situatiei.
Ti-a placut acest articol? Cu siguranta o sa le placa si prietenilor tai! Share it.