Informații la zi despre Mediere, Avocat și Mediator autorizat ILIE DORIN

Medierea este un subiect fierbinte printre avocati, mai ales zilele acestea in plina desfasurare a Congresului Avocatilor desfasurat in Bucuresti.

Multi dintre avocati considera ca medierea este constitutiva lor si profesiei lor. Multi o considera ca pe o procedura la indemana lor inca de cand ei au luat fiinta. Desi confundata cu tranzactia, cu concilierea, ori cu negocierea, medierea le pare avocatilor ca fiind o procedura si un proces propriu firii avocatului fie el definitiv, fie el stagiar, fie el cu „state vechi” in avocatura.

Desi doar citind Legea Medierii oricine poate vedea ca medierea nu este o conciliere, nu este o negociere ori o tranzactie, si ca procesul de mediere are anumiti pasi de urmat si o procedura specifica, multi avocati ignora legislatia medierii si continutul ei.

Urmarind secvential Congresul Avocatilor nu am putut sa nu remarc oameni de seama din ale avocaturii si dreptului, oameni delegati de Barourile din tara, doctori in drept chiar, care la un Congres al Avocatilor fierb in oala medierii mai ceva ca la un Congres al Mediatorilor, neintemeiat, nemotivat, cerand recunoasterea atributiilor si aptitudinilor lor de mediatori, atributii si aptitudini pe care le au si le exerseaza, le sunt proprii si sunt componente consituente ale firii de avocat, dupa parerea lor.

Nu mi-am putut aduce aminte decat de o alta secventa din primavara anului 2012, din comisiile juridice ale Parlamentului, cand se discutau si se propuneau amendamente la legea medierii, iar reprezentantii avocatilor cereau si atunci sa le fie recunoscute aptitudinile de mediator pe care firea de avocat le are in compunere. In momentul in care cereau acest lucru li s-a dat o replica logica, care este valabila in orice domeniu – cand vrei sa fii ceva, trebuie sa stii ce vrei sa fii, ca sa poti fi. Mai exact, reprezentantul mediatorilor le-a replicat avocatilor care cereau sa fie recunoscuti ca fiind mediatori de drept, o intrebare care continea mai multe puncte. Punctele erau intrebari privitoare la mediere. Ce este medierea, care sunt principiile medierii, care sunt etapele si ince consta un proces de mediere, care este rolul mediatorului in mediere?

Aceste puncte erau intrebari normale pentru un viitor mediator de drept. Trebuie sa stii ce este medierea, ce este procesul de mediere, care sunt principiile medierii, rolul mediatorului, rolul partilor. Ca sa fii mediator adevarat nu trebuie sa stii aceste lucruri doar la nivel teoretic, ci si practic. Si practic le poti cunoaste doar dupa ce le stii teoretic, ca apoi sa le poti aplica. Este ca in orice alta profesie sau indeletnicire. Nu poti cere ca medic stomatolog sa fii si medic neurolog. Nu poti cere ca popa ortodox sa fii si popa catolic. Nu poti cere ca profesor de sport sa fii si profesor de literatura. Si asta chiar daca, in principiu si pe departe, tot cu corpul omenesc lucrezi, tot cu slujbele si comunicarea cu Dumnezeu lucrezi, ori ai aceleasi tehnici si trategii didactice.

La intrebarile reprezentatului mediatorilor catre reprezentantii avocatilor surpriza a fost pe masura. Nici macar acestia nu au putut da raspunsurile referitoare la Teoria Generala a Medierii. Nici nu ma pot gandi ca cei din tara pe care ii reprezentau le stiau. Nu imi pot imagina cum avocatul X care profeseaza pe langa Judecatoria Podu Turcului stie si aplica medierea, iar reprezentantul sau in Parlament nu o stie.

Iata ca la Congresul Avocatilor din 2013 lucrurile nu s-au schimbat, pesemne ca obligativitatea trecerii pe la mediator inca indigneaza unii avocati. Numai ca de data aceasta la Congres nu a participat (si bine a facut) nici un reprezentant al mediatorilor, pentru a le pune din nou, dupa aproape un an, aceleasi intrebari despre mediere. Curiozitatea nu ma omoara, insa as fi vrut sa vad in procente, cati din sala stiu ce inseamna in fapt medierea, si nu poliloghie si demagogie judiciara despre mediere.

Am observat ca da, medierea ii indigneaza. Si nu e o problema de interesul justitiabilului, ci o problema de interesul personal al avocatilor.

Dintre speakeri unii s-au remarcat prin genialitatea solutiilor sau a parerilor.

Una din solutiile propuse privitoare la mediere a fost ca: Ori obligativitatea informarii privind medierea sa fie abrogata ori avocatii cu o anumita vechime in avocatura (undeva la 10 ani) sa fie considerati de drept mediatori. Bineinteles cel care a facut propunerea trecuse de 10 ani de avocatura si se integra in propunerea sa. Ma intreb daca fata de colegii lui avocati si vizavi de colegii avocatii stagiari propunerea sa este deontologica. Din punctul meu de vedere vechimea in munca nu este un vector al specializarii pe alt domeniu, mai ales in mediere. Cand muncesti 10 ani intr-un domeniu, te specializezi in acel domeniu in care muncesti, nu pe alt domeniu. Nu pot sa spun ca am muncit 10 ani in stomatologie, si dupa imi arog si drepturi de tehnician dentar, care este cu totul altceva, desi conex. De unde reiese ca asistand si reprezentand cetateanul 10 ani m-am deprins cu ale medierii? Nu contesta nimeni tranzactiile, negocierile, concilierile, incercate, insa medierea nu este, asa cum bine se stie, nici conciliere, nici negociere, nici tranzactie, e o altfel de procedura cu multe specificitati. Si pentru a fi si mai corecti, ar trebuie ca fiecare avocat sa isi contabilizeze numarul de negocieri, de tranzactii, de concilieri facute….

Un alt speaker a sustinut tare si apasat ca avocatii practica incercarea de solutionare amiabila cu fiecare client. In concret fiecare client care vine la un avocat este sfatuit „intai si intai” – ca sa citez exact speakerul, sa incerce o solutionare amiabila a conflictului, si asta dintotdeauna. Afirmatia de mai sus m-a facut sa cred ca medierea nu mai era necesara in contextul legislatiei actuale, si ca e o procedura derizorie, de vreme ce cetatenilor li se spune de catre avocati ca metodele alternative de solutionare amiabila sunt cea mai buna alegere, si chiar le incearca. As crede afirmatia daca nu as cunoaste zeci de avocati si zeci de magistrati. Cunoscand lumea juridica si practicile avocatiale in interior nu pot decat sa regret naivitatea unor astfel de afirmatii. Desi urasc minciuna si demagogia, si oricum in contextul unui Congres doar al avocatilor nu era necesara o afirmatie de acest gen, ma intreb de ce a ales acel speaker modalitatea de a le explica colegilor avocati, ce nu fac ei insisi? Sa te adresezi unor colegi cu ceea ce nu fac ei, dar spunand ca toti fac,  este de domeniul seriozitatii cu care se trateaza o problema.

Un alt speaker a pus pe masa discutiilor ideea ca medierea este o procedura speciala, si ca lupta impotriva medierii si a mediatorilor este de fapt o lupta impotriva colegilor avocati-mediatori. Multi dintre mediatorii autorizati sunt avocati. Multi avocati sunt mediatori autorizati. O lupta impotriva medierii si a mediatorilor este o lupta intraprofesionala a avocatilor. Din punctul meu de vedere distinsul domn a parut cel mai informat pe tema medierii. In 2003 primii care s-au format ca mediatori au fost 440 de avocati din tara, la centrul pilot de la Craiova. Din 2006, dupa ce Legea medierii a intrat in vigoare, o multitudine de avocati au urmat cursurile de formare si s-au autorizat ca mediatori, profesand medierea si intelegandu-i specificitatea. O lupta impotriva medierii si a mediatorilor se transforma astfel intr-o lupta impotriva colegilor avocati-mediatori, care sunt multi la numar. Mai mult decat atat avocatii care urmeaza cursurile de mediere si se autorizeaza este in crestere luna de luna.

Cat despre gandirea avocatului, s-a spus in Congres ca acesta are o gandire conflictuala biologica. Ma intreb cum o gandire si o fire conflictuala poate aseza doua parti la o masa de mediere, de dialog. Mediatorul isi formeaza mereu o fire si o gandire pacifista, o fire si o gandire de manager de conflict, nu de judecator sau de aparator al partilor din conflict.

In mediere, ca avocat-mediator, trebuie sa schimbi mult din ceea ce practici la instante si in profesia de avocat de zi cu zi. Tonul, strategiile, ideile, indemnurile, tehnicile de dialog, tehnicile de comunicare, imbracamintea, atitudinea, aproape totul. A iesi din „armura” avocatului si a inta in mediere cu „armura” mediatorului este un „imbracat” si un „dezbracat” necesar pentru o mediere reusita, si pentru un succes ca mediator. Din acest motiv uneori e mai greu, in procesul de mediere, sa fii mediator daca ai „fire” de avocat.

As incheia prin a spune ca aproape toti speakerii au recunoscut ca medierea este o profesie distincta de profesia de avocat, asa cum e cea de executor judecatoresc, notar, etc. Unii speakeri au laudat reprezentantii mediatorilor spunand ca „Mediatorii si Notarii isi apara bine interesele”, si ca mediatorii, notarii si executorii nu s-au ridicat niciodata impotriva lor insisi cum fac avocatii. 

„Loviturile” date medierii si mediatorilor de catre avocati nu fac decat sa intareasca aceasta profesie si pe cei care o profeseaza.

Totodata sunt 100% convins ca la Congresul Mediatorilor mediatorii nu vor vorbi despre preularea unor atributii proprii profesiei de avocat.

Rolul avocatilor in mediere este unul foare important si toata procedura, si de mediere si de asistenta ori reprezentare juridica este doar in interesul cetateanului. Nici mediatorul, nici avocatul nu lupta impotriva drepturilor si intereselor cetatenilor, ci dimpotriva pentru apararea si punerea lor in valoare. Asadar este o lupta comuna, avand acelasi deziderat, acelasi scop, si doar metode diferite.

Multumim Congresului Avocatilor pentru publicitatea medierii.