Medierea are o structura extrem de flexibila ca si procedura de solutionare a conflictului.
Flexibilitatea procedurii si tuturor discutiilor aduce medierii caracteristica informalitatii. Informalitatea in genere se traduce prin lipsa oricarui cadru rigid, lipsa unei proceduri fixe, lipsa unui protocol oficial. Informalitatea ar consta intr-o procedura familiara, neprotocolara, fara proceduri ori standarde rigide. Informalitatea este opusul formalitatii – cadrului dinainte stabilit.
Informalitatea in mediere apare sub forma libertatii partilor si a mediatorului de a fixa cadrul si procedura, termenele si continutul discutiilor. Informalitatea este un drept al partilor in mediere, pe care il pot valorifica cat mai bine in functie de cat de bine se pregatesc pentru momentul medierii. Este vorba de agenda de mediere, stabilita de comun acord cu mediatorul.
In fapt, in mediere, stabilirea agendei partilor este prima „mica negociere” dintre acestea. Agenda se refera la data medierii, persoanele care pot participa, sistematizarea temelor de discutii, sistematizarea si prioritizarea obiectelor negocierii.
Spre deosebire de procedurile judiciare unde cadrul procesual este cat se poate de rigid, termenele asemenea, in mediere insusi procedurile se „negociaza”. Medierea este procesul de discutie al partilor, mediatorul doar punand la dispozitia acestora un cadru flexibil, adaptabil in functie de persoane si caz. Asistenta mediatorului in discutii nu este una pasiva. Implicarea activa a mediatorului in discutii ar trebui sa fie cat mai insesizabila pentru parti. O implicare activa prea impetuoasa ar sacada si ar rupe firul discutiilor partilor. Mediatorul se implica in dialog atat cat acesta trebuie mentinut si directionat pe problema si mai apoi focusat pe solutii.
Medierea, fiind procesul care le apartine in totalitate partilor, mediatorul fiind -din acest punct de vedere- un gestionar de procedura, reprezinta o optiune foarte accesibila oricarei persoane.
Astfel, atat timp cat ai posibilitatea sa iti fixezi agenda de mediere, sa iti fixezi data de mediere, ora, temele de discutii si prioritatea acestora, obiectivele de negociere, atat timp cat sedintele de mediere pot avea loc oriunde (nu neaparat in biroul de mediator), atat timp cat ai tot dreptul de a renunta la toate acestea deodata chiar si nemotivat, procesul de mediere fiind sau nu inceput, concluzia nu poate fi decat aceia ca medierea ofera un spatiu de libertate foarte mare partilor. Acesta este un avantaj de o mare importanta pentru persoanele din conflict.
Libertatea procedurala oferita partilor in mediere vine in antiteza cu constragerea procedurala a procesului judiciar. Daca in instanta judecatorul stabileste agenda, data , ora, si legea etapele procesuale pe care trebuie sa le indeplinesti, indiferent de agenda ta zilnica, in mediere decizia cu privire la momentul dezbaterilor-discutiilor apartine in exclusivitate partilor. Mediatorul nu poate decide agenda de mediere a partilor. Mediatorul poate sugera o data, o ora, insa partile sunt cele care decid cand, ce si cum, impreuna si de comun acord cu mediatorul ales.
Libertatea aceasta in mediere este centrata pe scopul medierii. Acela de a gasi, intr-un cadru cat mai favorabil partilor (ca timp, ca loc, ca elemente de dialog, ca probleme de negociat) disponibilitatea de a discuta solutii la un conflict, cu o prealabila dezbatere pe ceea ce s-a intamplat intre parti. Fara aceasta libertate de dialog, persoanele ar fi in imposibilitatea de a se deschide si de a se implica activ si serios in procesul de discutii. Aceasta libertate oferita partilor este spatiul familiar si de comun acord agreat, neimpus, unde un dialog deschis privind conflictul/problema dintre ele este cat se poate de productiv.
Informalitatea in mediere nu inseamna ca discutiile curg fara inceput si fara sfarsit. Nici ca nu au vreo tinta.
Tinta/Targetul medierii este o solutie la un conflict. Mediatorul aplica tehnicile si strategia de mediere pe care o considera oportuna in acel caz. Informalitatea procedurilor traduce ideea ca in mediere nimic nu se impune de catre nimeni, ci totul se propune, se discuta si se agreeaza de catre parti impreuna cu mediatorul. Asadar daca discutiile nu au un cadru fix ci flexibil, partile isi fixeaza ele insele cadrul cel mai potrivit, agenda cea mai potrivita, agenda pe care vor trebui sa o respecte.
In mediere partile participa activ atat la fixarea cadrului de discutii cat si la discutiile de fond despre conflict.
Acest fapt face ca medierea sa fie pe buna dreptate denumita si „procesul partilor”, pentru ca intradevar medierea este dialogul si negocierea partilor, asistata si facilitata de mediatorul ales.
Ti-a placut acest articol? Cu siguranta o sa le placa si prietenilor tai! Share it.