Multi se intreaba ce fac mediatorii in birourile lor pentru a media un conflict? Cum pot reusi ei sa faca partile sa se inteleaga cand acestea vin denigrandu-se reciproc? Cum fac partile sa gaseasca solutia finala, sau macar sa discute anumite solutii atat timp cat mediatorul nu are studii juridice, nu intelege juridic problema?
Lucrurile, pe cat sunt de simple, pe atat sunt si de complexe.
A media inseamna a explora un conflict in adancimea lui umana. A discuta despre conflict cu partile despre cum, cand, ce, de ce, cine, in ce fel, in ce conditii, reprezinta o incursiune in conflict atat pe orizontala cat si pe verticala (pe plan obiectiv si pe plan subiectiv) atat cat considera mediatorul necesar pentru scopul medierii – gasirea si explorarea de solutii pentru negocierea finala a uneia dintre ele.
Pentru derularea medierii partile trebuie sa vrea expres acest lucru, si trebuie sa se angajeze in proces. Medierea le ofera cadrul si procedura, discutiile si punctele de vedere le apartin intrutoul, insa sunt dirijate de mediator .
Medierea fiind o metoda de analiza a conflictului in toate aspectele sale, ne intrebam firesc ce tehnici de analiza a conflictului si ce tehnici de explorare a solutiilor foloseste mediatorul? Amintim faptul ca fiecare mediator aplica tehnicile pe care le gaseste potrivite la conflictul dat. Strategia de mediere imbina tehnicile si pasii din mediere.
Pe langa arhicunoscutele tehnici de mediere – ascultarea activa, recadrarea, reformularea, rezumatul, intrebarile, in practica uneori unele tehnici secundare de mediere isi au o valoare si un rol deosebit. Rolul deosebit este in functie de persoana cu care mediatorul se afla in discutie, de natura conflictului, de stadiu discutiilor, de momentele cheie din dialogul procesului de mediere.
Printre tehnicile secundare de mediere amintesc folosirea la momentul si stadiul potrivit cuvinte cu rezonanta, cuvintele pozitive, folosirea superlativului, personificarea unui caz similar, mutarea centrului de interes in discutie, agravarea-augmentarea unui aspect, diminuarea unui aspect, etc.
Cuvintele cu rezonanta negativa si cu efect subliminal sunt folosite adesea de parti in discutiile lor. In functie de cum vorbeste o persoana, in functie de cum transmite mesajele catre mediator ori cealalta parte, putem observa diverse caractere, temperamente, persoane de un anumit tip. Incadrandu-le intr-un anume tip, vom putea sa ne raportam la acea persoana pe limbajul ei, pe unda ei, aducandu-o pe un taram pozitiv. Am avut persoane in mediere care foloseau cuvantul „nu, nu vrea, nu poate, nu vede”, la fiecare fraza, si nu la adresa ei ci la adresa celeilalte parti. Era evident ca parte din situatie se datora si ei, insa muta responsabilitatea doar la o parte. Interpretarea stilului unei persoane este necesara mediatorului pentru ca acesta sa stie sa abordeze acea persoana. A media cu un evitant, a media o persoana inchisa si tacuta, nu este deloc la fel cu a media cu un coleric ori cu un sangvinic. Este necesara o atentie marita asupra stilului unei persoane, doar interpretand persoana o putem media, putem comunica pe aceasi unda, pe aceleasi idei, ca din ele sa o aducem pe taramul unei solutii amiabile, pe un teren de discutii explorative. Cunoscand persoana o putem deschide dialogului, ii marim gradul de disponibilitate. Am avut in mediere oameni care, invitati la mediere, nu au ezitat ca de la primul telefon sa ma injure pur si simplu. Evident ca mi-am pastrat calmul de mediator, nu ma asteptam sa ma injure, ma asteptam la o reactie negativa dar nu asa de negativa. In cele din urma, dupa cateva zile, reluand dialogul cu acea persoana am ajuns la un ton de discutie serios, calm, si benevol. In momentul injuriei, am recunoscut tipul de persoana, si am reactionat pe masura, i-am lasat timpii de rabufnire, i-am lasat loc de injurat, am fost de acord cu reactia lui, l-am acceptat asa. Am avut parti care la primul telefon erau super incantate de mediere, auzeam cate 10 da-uri pe minut, si cand a fost vorba de a vorbi serios si de a pune problema in termeni concreti a disparut da-ul.
In multe cazuri, dupa ce ai cunoscut persoana si ce doreste sa obtina din conflict, ii observi reactiile la ce zice partea adversa si la ce transmiti tu de la partea adversa. Si trebuie sa ii spui exact ce vrea partea adversa, insa cu cuvintele pe care le prefera cealalta. Trebuie sa transmiti mesajul partii adverse, in limbajul celeilalte. Trebuie sa traduci in „codul ei verbal” tot ce se vorbeste. Asa va fi si va ramane disponibila spre mediere si se va implica activ in discutii si in rezolvarea conflictului.
A comunica in mediere inseamna mai intai a cunoaste interlocutorul ca sa stii ce, dar mai ales cum sa ii comunici. Atunci cand iti cunosti partenerul de discutie, si ii comunici pe limba lui, totul devine inteles. Atunci medierea prinde substanta, partea este implicata in mediere, si imbinand si celelalte tehnici de mediere, intelegerea partilor se concretizeaza.
Din acest motiv sinonimul medierii este – DIALOGUL SI NEGOCIEREA, si din acest motiv medierea este o activitate din spatiul comunicarii nu din spatiul juridicului. Interferenta si implicatiile juridice dinainte si de dupa procesul de mediere nu o face o metoda juridica.
Medierea inseamna explorare de conflict, management de conflict, dialog la partilor despre problema lor, ajutate, facilitate de catre un mediator specialist in tehnici de comunicare.
Ti-a placut acest articol? Cu siguranta o sa le placa si prietenilor tai! Share it.