Observăm în cotidian că a fi in război cu cineva este foarte simplu. A te certa este cel mai uşor lucru pentru că atunci cand te cerţi tu nu gândeşti lucruri noi şi nu vrei să expui o idee si nici să îl asculţi pe cel de lângă tine, eventual să îl dojeneşti. Nu, ci dimpotrivă. Atunci cand te cerţi îţi verşi amarul, cum spune o vorbă populară, verşi la o adică tot ce ai adunat tu mai rău în tine despre acea persoană. Tot ce ţi-a zis persoana respectivă de-a lungul timpului găseşti că e potrivit să îi reproşezi atunci când intervine cearta.
Asta ar fi una din chestiunile care determină apariţia unui conflict de intensitate, pista de lansare a conflictului. In consecinţă, ceea ce îi spui celui de lângă tine când te cerţi îl doare foarte tare, îi atinge sufletul ca o lance, şi in loc de dulceaţa iubirii sau a prieteniei pe care o primea înainte de la tine, primeşte în inimă amarul urii din momentul cerţii. Acest amar vine în inima lui şi il transformă, îl amărăşte ca să vorbim tot pe limbaj popular. Astfel, după tine intră şi partenerul de ceartă pe unda şi pe frecvenţa urii şi din doi oameni care inainte se plăceau sau se iubeam acum avem doi oameni setaţi pe frecvenţa conflictului, pe unda urii.
Popasul lor pe unda urii şi pe frecvenţa conflictului determină apariţia la fiecare din relaţie a unei stări de ură. Aşadar se ajunge de la cuvinte amare, de la amarul vărsat, la o stare de amăraciune în jurul lor. Această stare de amăraciune este starea oamenilor din conflict. Conflictul a fost determinat de vorbele grele si odată ivit în relaţia dintre doi oameni provoacă o stare grea, o stare amară, o stare gri, posomorâtă, o stare angoasantă, o stare de decădere, de închidere şi de închistare a persoanei, stări proprii urii.
Odată provocat conflictul va fi foarte greu de închis la loc Cutia Pandorei (în mitologia greacă aceasta cutie era plină de daruri rele). Stingerea conflictului este o sintagmă des întâlnită şi ne arată că un conflict este ca un foc care ne mistuie, ne arde, ne macină. Soluţionarea conflictului va trebui urgentată pentru că orice conflict are în el ascuns un efect de bulgăre de zăpadă, însemnând că orice tergiversare în rezolvarea disputei este în defavoarea şi în detrimentul ambelor persoane din conflict. Tergiversarea discutării şi rezolvării problemelor prin dialog este ca o bombă cu ceas care ticăie şi aşteaptă în tăcere să explodeze.
Cum explodează un conflict? Foarte uşor: prin noi şi noi acuze, prin procese, prin şicane, prin calomnii, prin şantaje, prin despărţiri zgomotoase, etc.
Bine ar fi ca această cutie a conflictului să nu fie deschisă; însă dacă totuşi este deschisă, să fie închisă cât mai repede pentru a nu face loc urii si amplificării conflictului. Închiderea cutiei – stingerea conflictului – poate fi făcută tot aşa cum a fost deschisă, adică prin dialog, comunicare, ascultare. Prin cuvânt; dacă nu un cuvânt blând si dulce, măcar un cuvânt neutru, obiectiv şi focusat pe fondul problemei.
Soluţionarea confictului prin cuvânt este la îndemâna oricui; atunci cand amploarea sau complexitatea conflictului face cu greu gestionarea lui de către cei implicaţi, mediatorul este persoana absolut necesară. Intervenţia mediatorului în conflict are ca scop dezamorsarea conflictului si neutralizarea cuvintelor amare, pentru a putea trece la analiza diferendului. Mediatorul – un specialist în comunicare şi negociere de soluţii – vine sa aşeze persoanele din conflict la masa analizei obiective a situaţiei, ca mai apoi împreună cu părţile din conflict sa exploreze (şi ulterior să negocieze) soluţiile la problema dată.
Ti-a placut acest articol? Cu siguranta o sa le placa si prietenilor tai! Share it.