Informații la zi despre Mediere, Avocat și Mediator autorizat ILIE DORIN

Conflictul dintre mediatori si avocati este binecunoscut oriunde in lume unde medierea este in plin proces de pozitionare in sistemul social ca metoda de solutionare amiabila, extrajuridica si extrajudiciara a conflictelor si disputelor.

Cazul Italiei este in vizorul european in acesti ani, pentru faptul ca legiuitorul italian a avut curajul sa declare medierea ca masura obligatorie inainte de orice pas facut spre instanta de judecata, si tocmai pentru a evita complet instanta.

Medierea nu este vazuta in Italia ca o conditie preprocesuala – asta ar insemna ca drumul pe la mediator sa fie doar unul in plus pentru cetatean si acesta sa aiba in plan tot procesul in instanta, ci medierea in Italia este o conditie extraprocesuala – asta inseamna ca drumul la mediator se face in vederea medierii propriuzise, avand ca scop precis solutionarea conflictului in prima sedinta cu partile, sau acestea sa se inteleaga cu mediatorul privind desfasurarea procesului de mediere in mai multe etape/sedinte.

Cum doar o prima sedinta de mediere este obligatorie la un mediator autorizat si inscris in Tabloul Mediatorilor tinut de Ministerul Justitiei din Italia, avocatii au gasit repede artificiul pentru eludarea medierii si scopului medierii. Acestia isi luau imputernicire avocatiala de la partile pe care le reprezentau si mergeau in locul lor la mediator unde cereau finalizarea primei sedinte de mediere in cel mai scurt timp posibil, interesul lor fiind de a nu media cazul, ci dimpotriva de a merge in instanta, locul lor confortabil atat financiar cat si profesional. Asadar partile, asa cum se intampla mai in toate cazurile preluate de avocati unde partile sunt reprezentate si nu sunt in persoana in a vedea exact ce se intampla cu litigiul lor, nu stiau ce se intampla in mediere, si nici mediatorul nu stia in fapt conflictul si interesele lor. Ori medierea unui conflict nu poate avea nici macar radacini daca mediatorul nu discuta conflictul ca partile in persoana si nu aude din gura lor interesele lor in cauza, interese ce reies din conflict ori din cele spuse de ele.

Pentru ca medierea obligatorie sa nu ajunga o procedura birocratica in plus pentru cetateanul italian, doar in mana si la latitudinea avocatilor, Tribunalul din Florenta a emis un decret (Trib. Firenze, ord. del 19.03.2014.) prin care dispunea ca la mediere aobligatorie partile trebuie sa se prezinte in persoana,  asistati (si nu reprezentati) de avocati. Prezenta personala a partilor in fata unui mediator este o conditie pentru ca medierea sa fie „efectiv activata” spune aceasta instanta. Totodata in solutie se mentioneaza ca prima sedinta de mediere nu se va rezuma la informarea partilor privind medierea, ci la medierea efectiva a conflictului in scopul solutionarii lui, ramanand la latitudinea partilor rezultatul final al procesului de mediere.

Comparand sumar medierea obligatorie din Italia cu medierea obligatorie din Romania, lucrurile stau in felul urmator:

– in Italia medierea obligatorie a fost declarata o singura data neconstitutionala , dupa care legiuitorul italian a facut modificarile necesare pentru ca procedura aceasta sa fie in parametri constitutionali. In Romania, suntem in faza in care medierea obligatorie s-a declarat neconstitutionala, si legea este in curs de modificare, nestiind daca va fi sau nu vorba de vreo modificare in ceea ce priveste obligativitatea.

– in Italia medierea obligatorie este o sedinta veritabila de mediere, si nu o sedinta de informare privind medierea, legea obliga partile doar sa isi medieze conflictul lor, ele ramamand cu puterea de negociere si decizie privind rezultatul medierii. In Romania medierea era obligatorie doar cu privire la o sedinta de informare, ceea ce Curtea Constitutionala a declarat ca fiind neconstitutional, devreme ce cunoasterea legilor se prezuma, iar sedinta de informare nu avea ca scop decat intrarea sau nu in medierea propriuzisa si nu efectiv medierea conflictului – nu viza o solutie la conflict, ci viza medierea conflictului, un pas intermediar, astfel sedinta de informare nu avea decat in caracter pur formal. Deci daca scopul medierii obligatorii in Italia este de solutionare efectiva a conflictului, scopul medierii obligatorii in Romania era de mediere, deci se urmarea intrarea in medierea efectiva si ulterior solutionarea conflictului, avand astfel doi pasi de urmat pana la discutarea de solutii amiabile. Legiuitorul italian a sarit de etapa de informare ca si procedura de obligativitate, sedinta care oricum sta in atributiile profesionale ale mediatorilor, dispunand medierea efectiva a conflictului pentru a genera solutii amiabile la disputa.

– in Italia medierea obligatorie a ramas intodeauna doar in sarcina si obligatia mediatorilor autorizati, simplificand totusi procedura de autorizare ca mediatori a avocatilor. In Romania medierea obligatorie in vechea reglementare putea fi facuta de orice jurist – avocat, notar, etc., ceea ce a intarit viziunea Curtii Constitutionale ca fiind o pura formalitate si nu o mediere efectiva.

– in Italia stimulentele dar si sanctiunile financiare privind medierea sunt mai considerabile. In Romania doar restituirea taxei de timbru in anumite conditii este considerata un avantaj financiar pentru cetatean.

– Italia a fost data exemplu european pozitiv in Raportul Parlamentului european in februarie 2015, cu cifra de 200.000 de cazuri mediate, Romania a fost dat ca exemplu negativ prin numarul mare de mediatori, numarul mare de dosare judiciare aflate pe rolul instantelor judecatoriesti, si numarul mic de cazuri mediate.

Cred ca modelul italian poate fi un exemplu pentru legiuitorul roman, in anumite conditii.

Deasemeni puterea medierii de a solutiona efectiv un conflict sta in neutralitatea ei fata de spatiul juridic si judiciar. Tocmai in acest spatiu liber de tot ce inseamna juridic medierea are cele mai mari sanse sa gaseasca o solutie amiabila la un conflict dat.

Juridicizarea unui conflict nu il face decat sa fie apt pentru instanta de judecata. Dimpotriva, un conflict cu rata mare de mediabilitate este un conflict care nu s-a juridicizat, in sensul ca este inca in stadiul de conflict/disputa dintre doua persoane, si nu de litigiu – dosar ce insumeaza probe, expertize, marturii, etc.

Conflictul vizeaza si este proiectia unor nevoi, interese, probleme comune ale partilor in disputa, litigiul vizeaza si este proiectia  unor drepturi si obligatii juridice ale acestor persoane. Conflictul este mediabil, litigiul este judecabil. Desi este vorba de acelasi conflict, unghiul de privire si de solutionare difera radical.

Aceasta este diferenta greu perceptibila si acceptabila de practicienii dreptului.