Speta de mediere pentru ultima saptamana a lunii noiembrie pe care v-o fac cunoscuta este legata de un furt de autoturism.
Persoana vatamata este o societate cu un capital foarte mare.
Suspectul un tanar de 22 de ani.
Se demareaza medierea (prin CONTTRACTUL DE PREGATIRE A MEDIERII) in luna august 2014. Se trimit 2 invitatii la mediere, una la sfarsitul lunii august, si, neprimind raspuns la prima invitatie, se trimite a doua invitatie la mediere la jumatatea lunii septembrie. A doua invitatie se primeste, cu scuza persoanei vatamate ca nu a dat curs primei solicitari deoarece nu era in tara, ci in strainatate in concediu.
Persoana vatamata, dupa lecturarea invitatie la mediere ia decizia de a accepta medierea, si ma contacteaza pe mail in vederea inceperii discutiilor privind o intelegere amiabila. Expune si motiveaza ca pozitia ei (persoana vatamata fiind societate a stat in mediere prin director general ) este strict de a-si recupera prejudiciul care totaliza 3.000 de euro. Nimic mai mult, nici mai putin, si asta deoarece suspectul este tanar si nu a actionat de unul singur, fiind complicele altora. Incepem luna octombrie cu discutii cu fiecare parte, suspect – acasa la el deoarece era arestat la domiciliu, persoana vatamata pe mail, telefonic si o intalnire fata in fata. Suspectul spune ca nu are atatia bani, si ca are doar 2000 de euro disponibili pentru a ii oferi persoanei vatamate ca pret al intelegerii prin mediere. Persoana vatamata reitereaza la finele lui octombrie sa nu o mai contactez pana ce suspectul nu strange suma de 3.000 de euro, fiind rigid in propunerea sa. Ii transmit suspectului pozitia fixa a persoanei vatamate, ii spun ca fara 3.000 de euro intelegerea prin mediere cade, si toate discutiile se inchid, la solicitarea persoanei vatamate, daca nu se face rost de cei 3000 de euro. La mijlocul lui noiembrie sunt contactat de suspect si imi spune ca a facut rost de 2500 de euro de asta data si sa vorbesc cu persoana vatamata daca este loc de o intelegere cu suma aceasta, desi nu este cat a cerut – 3000 euro. Contactez persoana vatamata insa nu imi mai raspunde. Nici la telefon, nici pe mail. Trimit inca un mail mai cuprinzator cu toata situatia si ultima propunere a suspectului. Tacere 4 zile. Dupa 4 zile primesc urmatorul raspuns de la persoana vatamata „Buna ziua domnule mediator ILIE DORIN. In urma mailurilor trimise de dumneavoastrra recent, in urma discutiilor avute anterior, si in virtutea faptului ca suspectul in cauza este un tanar care chiar are sansa reintegrarii in societate si familie, si dorim ca acesta sa nu mai savarseasca fapte penale pe viitor, aceasta fiind speranta noastra si motivatia pentru care va transmitem acest punct de vedere, va solicitam sa transmiteti suspectului ca SUNTEM DE ACORD CU SEMNAREA ACORDULUI DE MEDIERE FARA NICI O PRETENTIE CIVILA/FINANCIARA ORI PENALA DE LA EL.” Eram la un notar pentru niste documente personale cand citeam mailul si am ramas blocat cateva secunde. In fapt era vorba de o iertare a unei „datorii” de 3000 de euro…. Am citit mailul de 3 ori, am inteles acelasi mesaj. Persoana vatamata, prin director, tocmai iertase un faptuitor, un hot ar zice unii, de plata a 3000 de euro daune materiale. Suspectul cand a auzit nu a crezut intocmai, pana cand nu a vazut actele semnate, ceea ce am facut a doua zi cu totii. Peste 3 zile a avut termen si s-a dispus incetarea procesului penal in baza acordului de mediere incheiat in conditiile legii. O mediere care cumulat a durat aprox 6-8 ore, scurse in discutiile avute in aprox 3 luni de zile.
Pare o fantasmagorie. Pare ireal sa spui ca in 2014 cineva te iarta de o datorie de 3.000 de euro. Dar este foarte adevarat. Ce e drept fapte ca acestea te surprind, pentru ca sunt atat de rare incat zici ca sunt aproape imposibile. Si deodata devin posibile. M-a surprins pana si pe mine ca mediator. Ce e uimitor de frumos pentru mine ca profesionist in mediere este ca ele se intampla. Se intampla ca urmare a procesului de mediere. Se intampla prin mine, putin macar datorandu-se si mie. Ca urmare a discutiilor pe care eu le port, in amanunt (pe indelete, cum imi place mie sa spun), cu fiecare din cei implicati in conflict.
Premisa de la care plec in fiecare mediere este ca fiecare om este bun. Si eu ca mediator trebuie sa caut si sa gasesc partea buna a fiecarui om. Stiind ca exista, o caut cu spor.
O saptamana usoara tuturor!
ILIE DORIN,
Mediator.
Ti-a placut acest articol? Cu siguranta o sa le placa si prietenilor tai! Share it.