Informații la zi despre Mediere, Avocat și Mediator autorizat ILIE DORIN

Justitia privata este modul persoanelor din conflict de a isi face ele singure dreptate – legal si legitim –  prin bunaintelegere si bunacredinta, in mod voluntar si amiabil. O societate cu o cultura dialogala si cu o istorie in solutionarea pasnica a diferendelor ar fi o societate in care primeaza justitia privata si nu cea statala. Solutionarea amiabila a conflictelor – justitia privata – necesita o educatie a cetatenilor in spiritul analizei situatiilor in care se afla, a solutiilor posibile la acea situatie (o evaluarea a perspectivelor situatiei) si a negocierii unor solutii care sa le multumeasca pe cat posbil.

In sistemele de drept unde justitia statala este principala cale de solutionare a conflictelor si educarea cetatenilor este in spiritul solutionarii oricaror dispute de catre un judecator,  justitia privata devine desueta, nefolositoare, neuzitata, o metoda derizorie. Acest lucru s-a intamplat in ultimele secole. Mai mult, in sistemele de drept posttotalitare obisnuinta cu abordarea exclusiv judiciara a litigiilor este o mostenire a exclusivitatii solutionarii diferendelor de catre stat. In acest context justitia privata ramane o “unealta ruginita” aproape toate litigiile merg in instanta spre judecare, de unde si numarul tot mai mare al dosarelor judiciare inregistrate de la an la an. Sufocarea judecatorilor cu un numar record de dosare solutionate , ingreunarea timpilor de judecare a unui dosar, inmultirea etapelor si fazelor procesuale, fac ca aparatul judiciar de stat sa devina neputincios.

Necesitatea statului de a apela la justitia privata este inerenta. Justitia privata apare in acest context pentru stat ca o vitala gura de oxygen[1]. In acest proces de reorientare a statului catre justitia privata s-au edificat anumite “motoare” ale justitiei private.

Justitia privata are la dispozitie aceste procedee de a se face mai vizibila, mai importanta si mai prolifica. Solutionarea cat mai multor litigii pe cale amiabila creste gradul de prolificitate a justitiei private. Aceste motoare sunt metode de rezolvare amiabila a disputelor: medierea, negocierea, facilitarea, concilierea, negocierea de pace[2]. Trebuie mentionat ca toate aceste metode insumeaza modalitatea de infaptuire si aplicare a justitiei private de catre cetatenii aflati in conflict; desi unele dintre ele implica prezenta unui tert, puterea decizionala in ceea ce priveste o solutie la conflict este in mana partilor, ceea ce da nota caracteristica justitiei private fata de justitia statala unde solutia este impusa de un judecator.

Medierea este un proces structurat in sedinte de mediere in care un tert neutru si specializat in tenici de comunicare si negociere, analizeaza impreuna cu partile intreaga situatie conflictuala, raporturile dintre parti, substanta conflictului, solutiile acestora cu privire la conflict, ajutandu-le sa isi prioritizeze nevoile si interesele incidente in cauza, si in functie de toate acestea sa isi negocieze o solutie amiabila la conflict. Medierea este cea mai raspandita forma de solutionare amiabila a conflictelor, facand progrese importante in ultimii ani in majoritatea statelor europene si nu numai. Promovarea medierii si a mediatorilor este  o preocupare si a Uniunii Europene, care doreste sa vina in ajutorul justitiabililor prin simplificarea solutionarii conflictelor dar si al statelor prin decongestionarea numarului mare de dosare din instante[3].

Negocierea presupune discutarea in mod direct a partilor din conflict a unei solutii amiabile. Este folosita in general in domeniul comercial unde tehnicile de negociere si pozitiile sunt binecunoscute de catre fiecare parte din conflict. “Negocierea poate fi abordata de catre partile din conflict in mod competitiv, de colaborare sau edificator”[4]. Poate fi folosita cu succes in conflictele de orice tip, atat cat partile sunt deschise, au un grad mare de acceptare a situatiei si sunt decise spre discutarea problemelor pe larg si fara constrangeri. Negocierea este metoda care nu implica nici un cost pentru partile din conflict.

Facilitarea si Concilierea presupun mai mult imbunatatirea cadrului relational dintre parti, prin interventia unui tert neutru cu rol conciliant. In general conciliatorii si facilitatorii invedereaza partilor din conflicte schimbul de perceptie asupra situatiei conflictuale, schimbarea perceptiei asupra pozitiei partilor, determinarea in a schimba modul de abordare a problemei. Facilitarea si Concilierea nu sunt atat de raspandite si uzitate, deoarece nu sunt cunoscute. Rolul si locul lor in justitia privata este foarte important. In acest moment,  medierea a preluat din functiile concilierii si facilitarii, mediatorii avand si rol de conciliatori si facilitatori, in scopul determinarii si generarii de solutii amiabile la conflict.

Negocierea edificatoare este un concept relativ nou, dar face parte din justitia privata. Este o negociere principiala, asa cum este si negocierea directa ori negocierea mediata, insa plusul adus de catre negocierea edificatoare este un plus pentru comunitatea unde a avut loc conflictul. Solutionarea conflictului va trebui sa tina cont si de incidenta si efectele conflictului in mediul social unde raportul conflictual a avut loc. “Pe langa definirea intereselor comune partile vor defini si interesul comunitatii iar atunci cand cauta impreuna solutiile teoretice  stabilesc si masurile necesare pentru punerea lor in practica fara a leza interesul comunitar[5].”Astfel solutionarea problemei duce si la rezolvarea efectelor negative pe care le-a avut conflictul asupra comunitatii.

Toate aceste metode pot fi propulsoare ale justitiei private. Educarea justitiabililor in spiritul solutionarii amiabile a disputelor trebuie sa fie efortul constant al statului. Deasemeni justitiabilii trebuie sa cantareasca daca solutionarea amiabila este oportuna in conflictul lor, care sunt costurile unei justitii private si unei justitii statale; ne referim la costuri finanicare, de timp si emotionale, costuri care defera de la conflict la conflict. Decizia de a apela la justitia statala ori privata ramane in puterea persoanelor aflate in conflict. Statul si practicienii dreptului trebuie sa ofere justitiabilului cadrul corespunzator solutionarii cat mai eficiente a litigiului.

Metodele amiabile de solutionare a litigiilor pot face din justitia privata o piesa importanta in managementul disputelor/litigiilor, pe langa justitia statala. Justitia privata trebuie incurajata deasemeni si de cei din aparatul judiciar. Avem in vedere existenta unor litigii ce sunt conflicte cu un grad ridicat de solutionare amiabila, cum pe de alta parte exista si litigii cu un grad scazut de solutionare amiabila, care trebuie deduse judecatii.

Metodele alternative de solutionare a conflictelor sunt instrumente pe care statul le poate folosi cu sucess pentru a echilibra sistemul judiciar si a eficientiza actul de justitie.  Avantajele justitiei private trebuie sa aiba consistenta necesara determinarii justitiabilului sa apeleze la metode amiabile.

Justitia privata nu exclude justitia statala ci o completeaza intr-un mod excelent, atat cat toti participantii la actul de justitie statala – judecatori, procurori, avocati, juristi, organe ale politiei judiciare, si toti participantii la justitia privata – mediatori, facilitatori, negocietatori, conciliatori isi cunosc rolul si locul lor in acest sistem de management al disputelor.