In 5 state europene medierea este obligatorie Conform unui Raport al Comisiei europene din 26.08.2016, ceea ce ar duce la ideea ca medierea nu mai este voluntara si se incalca un principiu esential al acestei metode de rezolvare amiabila a conflictelor. La prima vedere ar fi lipsit de logica ca medierea sa fie in acelasi timp voluntara si in acelasi timp obligatorie. Pare intradevar un paradox sau un nonsens, insa chestiunea necesita o analiza mai in detaliu. Lucrurile au mai fost analizate intr-o oarecare masura cand sedinta de informare privind medierea a fost obligatorie. Atat mediatori cat si avocati, juristi magistrati au analizat atunci normalitatea obligativitatii unei proceduri voluntare, dar si legalitatea si constitutionalitatea unei proceduri prealabile.
Legalitatea unei proceduri prealabile este permisa acum de art 193 din Codul de Procedura Civila.
Constitutionalitatea unei proceduri prealabile este deja transata in mod pozitiv de catre CCR prin Decizia NR 335/2004[1].
Diferenta intre caracterul voluntar si cel obligatoriu al medierii deriva de la modul de a privi si intelege procesul de mediere in ansamblul sau raportat la procedura de mediere cu fiecare etapa a sa. Astfel procesul de mediere in ansamblu si de principiu este intotdeauna voluntar, dar unele etape din mediere pot face obiectul unei obligativitati fara a afecta esenta medierii – acesta este sensul medierii obligatorii.
Cat priveste medierea, intradevar ea este eminamente voluntara. Mediere este structurata pe dialog si negociere, si nimeni nu poate fi fortat sa negocieze pentru ca o negociere prin constrangere ar fi in mod cert o aberatie dar si o nelegalitate si ar conduce la nulitatea intelegerii amiabile. Nimeni nu poate fi fortat sa negocieze sau sa agreeze o intelegere amiabila. In mediere partile din conflict sunt pe pozitie de egalitate si nu isi pot impune una alteia solutii. De asemeni mediatorul nu poate impune o solutie amiabila. In aceste conditii medierea este o procedura care depinde de vointa partilor. Partile decid in mod voluntar daca isi vor solutiona conflict in mod amiabil sau nu. Caracterul voluntar al medierii se refera in principal la libertatea si independenta partilor in a negocia o solutie sau o propunere de solutie la un conflict anume. Prin urmare persoanele din conflict trebuie sa stie in mod cert ca exista un conflict, ca exista o propunere la conflict, ca exista o plaja de negociere a unor solutii la conflict, ca exista posibilitatea unei intelegeri amiabile partiale sau totale la conflict. Ele insele pot decide daca negociaza, daca agreaza, daca semneaza un acord de mediere. Prin insasi natura sa ca document ce rezulta dintr-o procedura de negociere voluntara, Acordul de Mediere trebuie sa aiba un continut agreat de ambele parti din conflictul a carei solutie s-a negociat. Acordul de mediere trebuie sa reprezinte Solutia negociata si agreata de parti, liber consimtita si liber incheiata. Fara constrangeri si fara presiuni. Aceasta este esenta procesului de mediere si un pilon al oricarei intelegeri si solutii amiabile.
In considerarea celor de mai sus, cum este posibila medierea obligatorie? Medierea obligatorie este posibila in virtutea legii care prevede obligativitatea parcurgerii etapei de dialog cu mediatorul dar nu si obligativitatea negocierii, cu scopul real de a analiza situatia conflictuala si de a incerca, acolo unde este posibil, solutionarea amiabila. Acolo unde este posibil inseamna acolo unde toate partile implicate in conflict doresc acest lucru. Medierea obligatorie este de fapt o etapa primara a procedurii de mediere pe care o impune legiuitorul in anumite state. Medierea obligatorie este un prim pas al ambelor parti din conflict pentru a vedea impreuna cu mediatorul daca pot avea de discutat o solutie amiabila. Partile decid daca au ceva de discutat ori de negociat ori isi vor transa disputa in instanta, dupa ce fac o analiza a situatiei si a solutiilor posibile, incercand deci o solutionare amiabila efectiva. Prin urmare partile nu sunt obligate sa negocieze ci sunt obligate sa se aseze la negociere daca considera necesar. Ele sunt obligate insa sa isi schimbe cateva puncte de vedere preliminare privind o eventuala negociere, ajutate in aceasta procedura de mediator ca tert care le poate facilita atat o mai buna comunicare cat si o mai buna negociere. In toate statele europene unde este legiferata medierea obligatorie, partea care doreste solutionarea unui conflict este obligata ca mai intai de toate sa solicite unui mediator sa depuna diligentele de a solutiona amiabil disputa. Dar ramane la latitudinea ambelor parti daca se vor concretiza aceste diligente intr-o intelegere amiabila. Se prea poate ca partea din conflict sa accepte medierea si partea care initiaza medierea sa nu doreasca solutionarea amiabila, in acest caz mediatorul trimitand cazul in instanta spre a fi solutionat de catre judecator. Acest lucru insa nu se poate intampla in toate cazurile: este imposibil ca 100% din cei care doresc sa solutioneze un conflict (amiabil sau in instanta dar trimis de lege sa incerce procedura amiabila) sa nu doreasca medierea; este imposibil ca 100% din cei invitati la mediere sa nu doreasca medierea. Medierea obligatorie va avea succes acolo unde diligentele mediatorului impreuna cu dorintele fiecarei parti din conflict vor conduce procesul de mediere in etapa de analiza in detaliu a conflictului si de analiza si negociere a unei solutii amiabile, in mod absolut voluntar. In fapt aceasta etapa de analiza si negociere a unei solutii nu va putea face niciodata obiectul vreunei obligativitati, dar etapa primara a procedurii de mediere poate fi obligatorie pentru ca nu obliga la negociere ci obliga la discutarea posibilitatii unei rezolvari amiabile. Obligatia consta deci in a discuta cu un mediator posibilitatea negocierii si posibilitatea unor solutii amiabile care sa duca la stingerea conflictului si stoparea consecintelor ori efectelor acestuia. Statul, in virtutea pozitiei sale, poate crea acest cadru obligatoriu de solutionare amiabila a disputelor si poate obliga partile sa isi solutioneze cu precadere conflictele in mod amiabil, si doar daca nu reusesc acest lucru sa se indrepte spre instanta de judecata. Asadar ele sunt obligate sa incerce solutionarea amiabila si nu sunt obligate sa isi solutioneze amiabil disputele. Aceasta este diferenta notabila intre caracterul voluntar si obligatoriu al medierii, aceasta este optica medierii obligatorii in statele europene in care este legiferata.
In toate statele unde exista aceasta mediere obligatorie se doreste ca aceasta procedura sa devina un filtru al proceselor si pe masa judecatorilor sa nu mai ajunga orice fel de pretentie/actiune civila, ci parte din aceste viitoare litigii sa fie solutionate in birourile de mediatori. Este de la sine inteles ca medierea nu va avea un rezultat de 100%, in sensul ca medierea obligatorie ar solutiona 100% conflictele si astfel judecatoriile s-ar desfiinta. Dar tot de la sine inteles este si faptul ca medierea va avea rezultate multumitoare pentru stat, pentru cetateni si pentru cadrul judiciar. Poate ca nu 90% din conflicte vor fi solutionate prin mediere, poate nu 50%, poate nu 30%, dar un minim minimorum de 10% din conflicte eu cred ca vor fi solutionate amiabil si astfel se vor pune bazele unui nou curent in solutionarea disputelor. Daca ne referim la procente de 10% pe fiecare an ar insemna enorm de mult pentru judecatori, si ar duce la o usurare cosiderabila a muncii acestora. Luam in calcul ca o actiune civila nu se termina la judecatorie ci merge in cai ordinare si extraordinare de atac si de aici putem vedea cate actiuni si etape poate crea un litigiu nesolutionat amiabil sau cate actiuni si acte ar putea suprima/elimina un conflict solutionat amiabil – cat timp si spatiu s-ar crea efectiv unui judecator.
In definitiv medierea ar crea climatul de pace intre anumite persoane si ar deschide drumul unei societati mai inclinate spre dialog si relatii amiabile decat spre escaladarea conflictelor si ruperea relatiilor asa cum este acum drumul judiciar al unui conflict.
[1] Textul integral al Deciziei il gasiti aici http://www.clr.ro/Rep_dil_2002/..%5Crep_htm%5CDCC335_2004.htm
Ti-a placut acest articol? Cu siguranta o sa le placa si prietenilor tai! Share it.