E lucru normal ca o societate in care dialogul e din ce in ce mai absent, sa adopte incet si reticent initial, o forma a dialogului asa cum o propune Medierea. Este un lucru normal deoarece trecerea de la o cultura dictatoriala necesita o perioada de tranzitie spre o cultura dialogala, comunicationala, relationala, perioada care poate fi mai lunga sau mai scurta, in functie de participatia activa sau pasiva, mai mult activa sau mai mult pasiva, a celor direct implicati in procesul de tranzitie.
Obisnuit cu sistemul de tip punitiv, justitiabilul de rand are o teama de pedeapsa, o teama de o sanctiune, o teama de o persoana. Fie ca e persoana politistului care ii aplica o amenda, fie ca ii e teama de persoana procurorului care il chema doar ca martor la o audiere penala, fie ca ii este teama de judecator intr-un anume litigiu civil, etc, acesta se gaseste in fata unei temeri. In toate cazurile are o teama, are o repulsie care pleaca din interiorul sau, o teama care deseori are radacini in trecutul sau, in perioada de trista amintire a societatii romanesti.
Pe acest fond, in 2006 Parlamentul Romaniei adopta Legea Medierii. O lege care instituie o noua procedura de solutionare a litigiilor, o lege care infiinteaza o noua profesie in Romania – profesia de mediator. O lege care ofera o alternativa extraordinar de eficienta comparativa cu procesul judiciar. O lege care deschide drumul partilor dintr-un litigiu spre dialog, spre o proprie hotarare, spre o solutie aleasa de ele, si nu impusa de un judecator. O lege care doreste sa ii ajute salvandu-le timpul, banii, costurile emotionale. O lege care ii indruma spre un mediator.
Un mediator care are misiunea de a le asista si facilita dialogul. De a le conduce spre cai, spre alternative la situatia lor. De a sonda si explora impreuna cu ele solutii noi, solutii viabile, de a testa si analiza valabilitatea si viabilitatea unor solutii pe care fara dialog si implicare nimeni nu le poate descoperi.
Dar in ce consta altfelitatea mediatorului?
Mediatorul nu este judecator ori procuror. Mediatorul nu este avocat. Nu este consilier juridic. Nu este consilier psihologic. Nu este duhovnic. Mediatorul nu este nici pedagog ori profesor. Nu este nici intermediar. Mediatorul nu este prietenul unei parti si dusmanul celeilalte. Nu dicteaza solutii. Nu enunta aparari sau acuzari. Nu valorizeaza in bine sau in rau, in drept ori nedrept, frumos ori urat. Nu concluzioneaza vinovatia sau nevinovatia unei parti sau a celeilalte. Mediatorul nu lucreaza in baza unor coduri penale, civile, comerciale ori apartinand altor ramuri de drept. Mediatorul nu decreteaza nici in favoarea nici in defavoarea unei parti. Mediatorul nu decide, nu impune, mediatorul nu ia decizii in numele unei parti. Mediatorul nu reprezinta nici o parte, si nici interesele acesteia.
Mediatorul este o terta persoana impartiala, neutra si confidenta a partilor, a ambelor parti in acelasi timp. Echidistanta fata de partile care solicita o mediere, este o conditie a increderii partilor in mediator, si mai ales in procesul de mediere.
Altfelitatea mediatorului vine de la faptul ca justitiabilul de rand este obisnuit cu cineva care il apara, care ii este alaturi, care il ajuta, care ii garanteaza libertarea, nevinovatia, puritatea juridica atunci cand este intr-un conflict juridic. Lui si doar lui. O astfel de persoana este avocatul, ori consilierul juridic. El ii poate „garanta”, cel putin la nivel teoretic-verbal, ca ii este alaturi, ca il apara – pe el si doar pe el.
Altfelitatea mediatorului intervine in acest moment si propune justitiabilului aflat in conflict o garantare a libertatii sale, a nevinovatiei sale, a puritatii sale juridice. Mediatorul ii garanteaza apararea lato sensu, ii garanteaza ca il ajuta , ca il asista profesionist in gasirea unei solutii, insa toate acestea intr-un proces de mediere, care presupune acelasi tratament si pentru partea cu care este in conflict. Mai exact mediatorul garanteaza libertatea, nevinovatia, puritatea juridica a ambelor parti dintr-un conflict juridic in acelasi timp si in acelasi proces de mediere. Ii „apara” pe amandoi, le este alaturi la amandoi, ii ajuta pe amandoi. De aici reiese altfelitatea mediatorului. Din reciprocitatea de tratament. Din dialogul deschis, liber si sincer avut cu partile la masa de mediere. Din deschiderea persoanelor spre o discutie pe fondul problemei, pe fondul relatiei, pe fondul cauzei situatiei conflictuale. Nu prin inchiderea persoanelor si relatiei lor in legi, in rationamente juridice, in articole incifrate si legi pe care nu le cunosc. Medierea propune harta dialogului. Harta comunicarii. Un proces de mediere este o calatorie spre persoane si relatiile dintre ele. Spre ambele persoane, ca parti ale unui litigiu.
Altfelitatea aceasta este simtita in timpul unui proces de mediere. Orice persoana care a fost parte a unui proces de mediere a simtit aceasta altfelitate. Si majoritatea marturisesc acest lucru la iesirea din biroul de mediere. O altfel de experienta in solutionarea unui conflict, unui litigiul.
O altfelitate.
Ti-a placut acest articol? Cu siguranta o sa le placa si prietenilor tai! Share it.