Informații la zi despre Mediere, Avocat și Mediator autorizat ILIE DORIN

Provocari in medierea penala numesc acele probleme pe care le intampina mediatorul si carora trebuie sa le faca fata, depasindu-le intrun mod care sa respecte atat interesul clientilor sai, partile din conflictele penale, legea dar si condul deontologic. Desi nimeni nu mai vorbeste de norme de conduita in mediere, tin sa reamintesc ca avem niste norme etice europene si nationale pe care trebuie sa le stim, ca sa le si respectam.

Inceputurile medierii penale si desfasurarea proceselor de mediere penala fac sa se iveasca dese probleme privind procedura, timpii procesuali, atitudinea mediatorului, a partilor, a avocatilor partilor, incidenta si limitele discutiilor mediatorului cu persoana vatamata si cu inculpatul, etc.

Tot ce este legat de medierea penala este o provocare datorita noutatii domeniului dar si dificultatii unei medieri penale, mai cu seama cand conflictul nu este unul simplu deloc.

1. O prima provocare in medierea penala ar fi complexitatea cazului si decizia mediatorului de a intra in medierea acelui caz, deci de a accepta acel caz. La prima vedere un mediator dornic de mediere, stiind ca mediatorii nu prea au pe rolul birourilor lor cazuri, ar prelua cazul fara dar si poate. Eu insa consider ca este o provocare sa iei un caz complex si sa initiezi o mediere intr-un caz in care inculpatul ori rudele acestuia ar pune presiune pe actul de mediere, ori cand tu ca mediator, din evaluarea initiala a cazului nu prea intrezaresti cat de greu poate fi acel caz. Ca sa fiu si mai practic am sa va dau un exemplu de caz simplu si caz complex. A. Un caz simplu este un furt de protofel din autobuz. Un inculpat, o persoana vatamata, o fapta de furt. Lucrurile sunt simple, un acord de mediere intre ei, ar duce la incetarea procesului penal in orice etapa procesuala ar fi. B. Un caz complex ar fi sa zicem 10 fapte penale de inselaciune, facute de 4 inculpati toti in arest preventiv dar nu in acelasi loc, cu prejudicii de mii de euro pentru fiecare persoana vatamata, persoanele vatamate societati comerciale. Ca mediator trebuie sa intrezaresti volumul de munca, si sa vezi daca timpul si energia iti permit sa intri in medierea acelui caz, bineinteles si raportandu-te la onorarii conforme muncii tale. E o provocare mare pentru mediator: sa iei sau sa nu iei acel caz la mediere. Acest lucru si in functie de experienta ta in medierea penala.
2. O a doua provocare in medierea penala ar fi stabilitatea mediatorului pe o pozitie neutra. Provocarea o intalnim mai ales in cazurile complexe cand de exemplu inculpatul are 5 fapte de furt sa zicem, si tu ca mediator interactionezi cu acesta si rudele sale foarte des, avand in vedere intalnirile si recuperarea prejudiciilor cu fiecare din cele 5 persoane. In aceste cazuri, probabilitatea sa luneci in partea inculpatului, prin frecventa deasa a interactiunilor cu el est e o provocare la care mediatorul trebui sa ii faca fata si sa si-o neutralizeze. In fata persoanelor vatamate el trebuie sa apara ca mediator – tert neutru si impartial, si nu ca avocat al inculpatului. Deasemeni in fata inculpatului, el trebuie sa fie distant, si sa nu devina un apropiat al lui. Apropierea e mai cu seama si un fenomen ce survine ca urmare a faptului ca plata medierii este facuta in majoritatea cazurilor de inculpat. Si tendinta ar fi ca acesta sa creada ca – eu te platesc, esti al meu. Ori in mediere, nu conteaza cine plateste, principiile raman acelasi. Independenta, echidistanta, neutralitate si impartialitate. Provocarea privind pozitia neutra sau nu a mediatorului se va regasi in actul de mediere, act de mediere ce va avea succes si in functie de cum se va prezenta acesta fata de partile din conflict si de pozitia de la care va desfasura medierea.
3. O a treia provocare ar fi presiunea pusa de inculpat ori familia acestuia pentru celeritatea medierii si pentru grabirea procedurilor. Mediatorul trebuie sa stopeze inca din discutiile initiale toate intentiile celor care solicita medierea privind graba medierii. Graba strica treaba, si acest lucru in mediere este vizbil si testat, chiar de mine in primele cazuri penale. Medierea are timpii ei, dupa expedierea invitatiei la mediere se lasa cateva zile persoanei invitate la mediere, ca raspunsul acesteia sa fie unul pozitiv. Orice idee are nevoie de timp de germinare in mintea oamenilor. Drept pentru care invitatia la mediere fiind ceva cu totul nou pentru persoanele vatamate trebuie sa li se lase timp pentru a discuta despre mediere cu apropiatii, cu rudele, cu avocatii. Deasemeni sedintele de mediere trebuie sa fie bine echilibrate in timp si nu zi dupa zi, ci la cateva zile distanta, pentru o buna digerare a discutiilor si prolificitate maxima a medierii. Omul reactioneaza greu la nou, si trebui avut grija la presiunea pe timpii din mediere. Este o provocare des intalnita. Am avut parti care veneau miercuri seara la mine si vroiau acord pana vineri ca avea termen. Le explicam ca nu are legatura medierea cu termenul de la instanta, ci ca medierea este o procedura paralela, si ca pana vineri nu le pot face absolut nimic, deoarece procesul de mediere nu este unul imediat, tac pac, si nici macar nu stiu prima pozitie a persoanei vatamate. Personal mai bine nu intru intr-o mediere sub presiune , decat sa intru si sa fac lucrurile intrun mod haotic si lapidar.
4. O a patra provocare in medierea penala ar fi evaluarea volumului de munca si stabilirea in functie de acest criteriu a onorariilor. Tot in cadrul acestei provocari, un punct discutabil ar fi stabilirea unui onorariu de success.  Pentru un mediator la inceput de drum in medierea penala acest lucru este greu de realizat. Nu poti cuantifica o munca pe care nu ai mai desfasurat-o. In acest caz, ca sa nu pierdeti, va trebui sa fixati onorarii ghidandu-va dupa alti colegi care practica medierea penala si au o oaresicare experienta in domeniu. Un onorariu mic ar duce la o munca neretribuita corespunzator, chiar din vina ta ca mediator, pentru ca omul iti da cat ii ceri, si ajungi sa castigi putin, pentru ca asa vrei si asa ceri tu de la clientii tai. In penal munca este foarte grea, oamenii cu care interactionezi sunt foarte dificili, mediul este mai ostil. Exemplu de ostilitate este cel in care mergi la penitenciar la sedinta de mediere cu clientul si vezi ca pe langa 2-3 ore cosumaate in total cu drumul, asteptarea la intrarea in penitenciar, eventual descaltarea si controlul, asteptarea la vorbitor, iesitul din penitenciar, ajunsul la birou, nu se compara cu o sedinta la birou la tine unde nu faci nici un efort ci astepti clientul in fata laptopului eventual citind presa online .
5. O a cincea provocare in medierea penala ar fi tendinta noastra de a judecta si de a eticheta inculpatii ori persoanele vatamate, cazand din pozitia neutra. Spre exemplu, cand un inculpat la 19 ani iti vine sa ii mediezi un furt si iti aduce rechizitoriu, si tu vezi in rechizitoriu ca el de la 14 ani asta face, te cam iei de par si iti zici in sine, pretene, tu vrei sa te reabilitezi candva? Sau doar sa scapi de puscarie la infinit? Sau alt exemplu ar fi cu o inselaciune in care paguba este de 1 mld vechi, si inculpatul nu are ori nu vrea sa ii dea inapoi decat 800 mil, dar persoana vatamata o tine mortis ca ea vrea miliardul inapoi, si nu accepta medierea cu 800 mil. La care inculpatul nu ii mai da nimic, si zice ca doreste sa inchid medierea. Si ia si mediaza si discuta si du 2 luni discutii pana se conving amandoi ca e mai bine sa dea banii 800 si pers vatamata se convinge ca alta varianta nu are. Asa isi negociaza ei. Tu esti tentat sa zici aici: pai bine matusa, dar dumitale crezi ca pe legea veche iti luai vreun ban inapoi? Vrei banii inapoi dar gandeste-te si daca ti-i vei lua pe toti inapoi vreodata sau cat vei lua prin executor judecatoresc sau prin mediere- imediat! Sau poti fi de partea ei,  – derbedeule, da-i toti banii batranei! Dar nu ai voie ca mediator sa judeci asa lucrurile. Cel mult introduci aceste idei sub forma de argument in discutii, dar fara sa se vada vreo urma de judecata sau etichetare. Sunt cazuri in care tinzi sa ii dai dreptate unuia sau altuia, ori sa cazi in latura lacrimogena a situatiei. Batrani inselati de bani stransi toata viata, copii care fura fara oprire, si care nu au nici o directie in viata. Tu esti mediator si trebuie sa te gandesti ca ei daca au dreptul la un mediator tu ca profesionist trebuie sa depui toate diligentele necesare ajungerii la un acord de mdiere, la o intelegere, indifferent de trecutul ori de situatia lor. Mediere trebuie sa se desfasoare dincolo de parerile tale personale.
6. O a sasea provocare ar fi evaluarea precoce a sanselor unui acord de mediere. Aceasta este cea mai mare greseala pe care o poate face un mediator. Nu poti sti ce sanse ai la un acord de mediere doar din ce iti spune solicitantul medierii, mai ales ca deseori acesta iti transmite informatii foarte putine si trunchiate, uneori neavand nici o informatie. Sansele unei intelegeri se intrevad dupa primul raspuns al persoanei vatamate, si nici atunci, atunci abia incepe munca de mediator. A spune clientului ca ai sanse la acord de mediere cand tu nu stii nici un detaliu despre persoana vatamata si despre pozitia ei in caz, este o eroare ce va duce la deprofesionalizarea ta. Ii poti spune clientului foarte bine ca totul depinde de pozitia persoanei vatamate si pana nu vezi pozitia ei in conflict, nu poti da nici un prognostic. Dar e bine ca si dupa ce vezi pozitia ei la conflict sa nu dai prognostic. In mediere lucrurile se pot schimba in ultima secunda. Chiar si in ultima secunda persoana vatamata poate ceda si poate spune, da, semnez acord de mediere, sa nu, m-am razgandit, inchideti medierea fara acord. Astea sunt medieri tensionate si de o duritate crescuta, dar aduc o satisfactie enorma meditaorului. Provocarea poate fi stopata fara a face o evaluarea a sanselor la acord de mediere, si fara a da vreo parere despre acordul de mediere in cazul abia preluat, dar nici pe parcurs. Mediatorul trebuie sa creada el insusi intr-o finalizare a medierii cu o  intelegere, in faptul ca va avea loc o intelegere, insa cate sanse de reusita sunt, ar fi bine sa nu isi puna aceasta intrebare nici el, si sa nu raspunda nici cand ii este adresata de catre altii.
7. O a saptea provocare in medierea penala ar fi medierea unui caz public. Persoane publice ori cazuri publice iti vin la mediere tocmai pentru ca este un proces confidential si cu usile inchise isi pot rezolva problema. Ca mediator ai tendinta, ca orice om, sa iti expui realizarile, cel putin la inceputul profesarii, cand doza de incredere in tine ca profesionist este in crescendo. Dupa ce ai ajuns la un anumit etaj, nu mai simti nevoia acestor tendinte de a face cunoscut ce faci tu in birou. Dar, provocarea de a face public informatii chiar si generale, dar care ar duce la idea ca tu mediezi o persoana publica aflata in scandal ori cazuri publice trebuie inlaturata. S-ar putea sa pierzi acel client tocmai datorita tie. Si pierzi si client, si notorietate, si s-ar prea putea sa ti se aplice si o comise de disciplina pentru divulgarea unor informatii despre mediere. Medierea este atat de confidentiala incat nici nu trebuie sa se stie ca se mediaza acel conflict, caz, ci doar daca partile vor sa aduca la cunostinta publicului asta, sunt libere sa o faca, dar tu ca mediator, mai bine ar fi sa stai in umbra si de acolo sa mediezi, fara sa iti arogi merite ca mediezi sau nu un caz public ori o persoana importanta. Asa dai dovada ca esti un veritabil profesionist.
8. O alta provocare ar fi medierea unei tentative, adica a unei infractiuni neconsumate. In aceste cazuri persoana vatamata este foarte refractara spunand ca nu are nici un conflict cu inculpatul, ca nu i-a facut nimic, ca a dat Domnul si a fost bine, nu a fost inselata/furata etc. Deci ea nu recunoaste vreo situatie conflictuala cu el. Deasemeni , neavand prejudiciu nici nu are interes in cauza respectiva. Pentru el lucrurile sunt clare, nu a fost atins de fapta penala, nu are prejudiciu, si nici moral nu a fost vatamat. Iata o provocare, o mediere foarte dificila, dar foarte posibila.
9. O provocare ar fi medierea penala cand persoana vatamata este o institutie publica. Personal nu am avut astfel de cazuri, insa speram ca deschiderea acestora spre medierea penala sa fie una care sa dea eficienta in repararea prejudiciilor aduse prin faptele penale. Nu vad de ce o astfel de institutie ar refuza medierea, atat timp cat prejudiciul revine imediat in masa patrimoniala a institutiei. Conducerea institutiei va fi cea care va trebui sa medieze situatia conflictuala de asa natura incat sa protejeze patrimoniul afectat.
10. O provocare ar fi aceea cand pe parcursul medierii persoana vatamata moare. Ce se intampla? Cine mai incheie acordul de mediere? Depinzand de fiecare infractiune, de regula mostenitorii incheie acordul de mediere, insa daca acesta va avea efect in latura penala a procesului penal, ramane la latitudinea judecatorului si depinde de categoria infractiunii – daca este asupra persoanei, asupra patrimonoului, etc.