Impartialitate in mediere

Postat de Mediator Autorizat DORIN ILIE in data de 05 aprilie , 2017
mediere penala

mediere*

Un principiu fundamental in mediere il reprezinta impartialitatea celui care are rolul de mijlocitor intre parti. Pe langa neutralitate, confidentialitate si disponibilitate (medierea fiind o procedura voluntara, la dispozitia si discretia persoanelor din conflict), impartialitatea are un rol substantial in cadrul intregului proces de mediere.

Impartialitatea este determinata de necesitatea unui permanent echilibru intre partile din mediere, echilibru pe care mediatorul este dator sa il mentina pe tot parcursul procesului de mediere. Impartialitatea este deci corelativa echilibrului dialogal. Un mediator impartial va fi un moderator onest al discutiilor si va putea gestiona in bune conditii etapa de analiza a conflictului si cea de negociere. Fara un echilibru nu pot exista discutii prolifice intre partile dintr-un conflict. Este nevoie deci de un factor echilibrator de o persoana care sa mentina „cumpana conflictului”.

Impartialitatea este opusul partialitatii. O persoana partiala, adica o persoana care tine cu o parte din conflict, nu poate avea un rol de mediator si nu poate fi un tert care va putea ajuta la generarea unor discutii si solutii amiabile deoarece se va lovi de refuzul persoanei adverse din conflict. De exemplu o persoana care tine cu o parte din conflict vine cu acea parte la cealalta parte din conflict si ii spune ca impreuna doresc sa ajunga la o solutie amiabila. De regula persoanele din conflict cu greu accepta asezarea la masa unor negocieri, insa in exemplul dat, situatia se ingreuneaza si mai mult, acest lucru deoarece se creeaza un dezechilibru de forte intre participantii la proces; 2 contra 1 ar fi o schema a celor implicati. Ori partea care este singura, se vede pusa la o masa de negociere unde partea adversa este ajutata efectiv de o alta persoana care tine cu ea, negociaza si argumenteaza impreuna cu ea. Puterea in negociere este disproportionata si o negociere de acest tip este sortita esecului.

Acest lucru i-a facut pe cei care au conceput procedura de mediere sa interzica mediatorului orice tendinta de partialitate si sa ii puna in vedere acestuia ca mai intai de toate este necesar sa creeze pentru mediere un cadru echilibrat si proportionat, cadru pe care trebuie sa il respecte si sa il dezvolte pe toata durata medierii. Din acest motiv un avocat al unei parti nu poate avea rol de mediator, deoarece el este platit sa argumenteze si sa pledeze pentru solutia ori propunerea partii pe care o asista/consiliaza. Din acest motiv un avocat nici nu poate lua initiativa convocarii/invitarii la mediere a partii adverse celei pe care o asista pentru ca, desi poate in realitate este de buna-credinta, partea adversa va avea suspiciuni si indoieli in bunele lui intentii; o astfel de mediere va incepe cu un dezechilibru si cu o neincredere in participanti si deci si in procedura. O alta problema de prezumtie a partialitatii este acolo unde mediatorul este ruda ori se afla in relatii de prietenie cu una din parti. In aceste cazuri este obligat de lege sa aduca la cunostinta tuturor partilor din mediere acest aspect si doar daca partile il accepta in aceste conditii, medierea poate continua, in caz contrar mediatorul fiind obligat sa decline medierea unui coleg.

Lipsa impartialitatii conduce inevitabil la neincrederea in mediaor si in intreg procesul de mediere care va esua in cel mai scurt timp. Esenta medierii tine de modul voluntar in care partile aleg sa se aseze la o masa de discutii privind un conflict. Odata acceptata medierea partile nu sunt obligate sa continue medierea si discutiile, nu sunt obligate sa ajunga la un acord, ci principiul disponibilitatii partilor este activ si pe parcursul sedintelor pana la semnarea Acordului de Mediere. In aceste conditii un mediator care nu isi respecta impartialitatea va fi penalizat de catre o parte sau chiar de ambele cu refuzul continuarii medierii. O parte se poate ridica de la masa de mediere spunand ca nu mai doreste sa continue discutiile datorita modului impartial in care mediatorul se comporta si conduce procesul.

Impartialitatea nu reprezinta insa un total dezinteres al mediatorului fata de cele relatate de catre parti. Mediatorul trebuie sa se arate interesat si preocupat de ce se discuta, sa inteleaga conflictul in amanunt si per ansamblu, ca sa poata facilita si canaliza dialogul cu fiecare parte. Impartilitatea poate fi privita ca o echidistanta cu fiecare din partile din conflict. Mediatorul trebuie sa se indrepte spre punctul de vedere al fiecarei parti din conflict, cu aceeasi atentie si cu aceeasi neutralitate, fara a judeca si fara a coaliza cu una din parti. Este dator deci sa pastreze si sa mentina aceasi distanta fata de fiecare parte. Mediatorul impartial este cel care desi asculta fiecare parte, se detaseaza imediat de parerea, opinia, pozitia sau propunerea ei ca mai apoi sa asculte cu aceeasi atentie si parerea, opinia, pozitia sau propunerea celeilalte parti. A asculta cu aceeasi atentie si cu aceeasi deschidere este in fapt o dovada ca mediatorul nu isi face o parere preconceputa despre conflict, solutie sau parti si nu cade de partea unei parti indiferent de doza de adevar sau de legalitate a pozitiei sale in conflict.

Echidistanta fata de parti si de problemele in discutie mentine mediatorul pe un teren impartial. In fapt mediatorul se regaseste ca o persoana aflata la jumatatea liniei de conflict  pozitie din care poate unifica punctele de vedere ale partilor, zona din care va putea urmari punctele de congruenta intre parti.

Impartialitatea ar putea fi definita si ca o nepartinire. Mediatorul este pus in mijlocul situatiei conflictuale sa determine discutii pe fondul problemei fara a tine partea unei persoane, fara a-i ocroti ori apara interesele.

In practica, datorita necunoasterii rolului impartial pe care trebuie sa il joace mediatorul, partile deseori i se adreseaza ca unui avocat ori au asteptari de la el ca de la un aparator al intereselor lor. Deseori se intampla ca partile sa confunde rolul de mediator (impartial) cu rolul de avocat (partinitor). Mediatorul este obligat ca in aceste situatii se repuna in discutia partilor rolul sau, principiile de mediere, si functia sa in procedura, iar daca este necesar sa le indrume sa isi angajeze un avocat.

Impartialitatea se refera si la modul obiectiv de a actiona a mediatorului. Exista o legatura directa intre impartialitatea si obiectivitatea mediatorului. Orice tendinta contrara acestor doua moduri de abordare a conflictului ar duce mediatorul intr-o zona de partialitate si subiectivitate, ori in aceste conditii medierea isi pierde esenta si esueaza in toate cazurile.

Impartialitatea tine si de increderea in mediator si increderea in mediator tine si de cat de impartial este acel mediator. Cu cat mediatorul isi va pastra impartialitatea dar si neutralitatea cu atat doza de incredere in el va creste si astfel procesul de mediere va fi la standarde mai ridicate.

Impartialitatea da vigoare atat procedurii de mediere cat si standardului si profesionalismului mediatorului.

 

*Imaginea este proprietatea hautcommissariat.mc

Ti-a placut acest articol? Cu siguranta o sa le placa si prietenilor tai! Share it.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Site realizat si gazduit de catre TalexWeb