Eroarea românească și vădita neconstituționalitate a noilor prevederi referitoare la medierea penală introduse prin Legea nr. 97/2018

Postat de Mediator Autorizat DORIN ILIE in data de 03 mai , 2018

In data de 27 aprilie 2018 a fost promulgata Legea 97/2018 privind unele masuri de protectie a victimelor infractiunilor. Actul normativ modifica Legea Medierii si interzice orice mediere penala dupa citirea actului de sesizare a instantei. Asadar nu se va mai putea desfasura o mediere penala si va fi interzisa incheierea unui acord de mediere penala dupa citirea actului de sesizare,  atat la infractiunile pretabile impacarii cat si la cele unde este posibila retragerea plangerii prealabile. Vom vedea mai jos ca o lege denumita Lege privind unele masuri de protectie a victimelor este in fapt o lege contra intereselor victimei si nu protejeaza deloc victimele infractiunilor dimpotriva le face si mai vulnerabile. Mai mult legea in discutie isi dorea transpunerea Directivei europene 2012/29 privind protejarea drepturilor si intereselor victimelor infractiunilor, transpunere ce a avut loc intr-un mod lacunar si eronat.

Pentru a vedea diferentele de viziune intre principiile statuate de norma europeana si legislatia din Romania in materie, am sintetizat mai jos cateva din prevederile privind medierea penala ce se gasesc in Directiva 2012/29/UE. De asemeni la punctul 5 am analizat consideratiile privind neconstitutionaliatea medierii penale, neconstitutionalitate care se grefeaza pe acelasi rationament al Curtii Constitutionale din 2016.

Directiva 29/2012 privind masurile de protectie si sprijinire a victimelor infractiunilor

Articolul 1 stipuleaza:

(1)   Scopul prezentei directive este de a garanta faptul că victimele criminalității beneficiază de informații, de sprijin și protecție adecvate și sunt în măsură să participe în procedurile penale.

Statele membre garantează faptul că victimele sunt recunoscute și tratate cu respect, atenție și profesionalism și de o manieră individualizată și nediscriminatorie, în toate contactele cu serviciile de sprijinire a victimelor sau de justiție reparatorie sau cu o autoritate competentă, care intervine în cadrul procedurilor penale. Drepturile prevăzute de prezenta directivă se aplică victimelor de o manieră nediscriminatorie, inclusiv în ceea ce privește statutul acestora din punctul de vedere al reședinței.

Articolul 2 alin 1 – Termeni

„justiție reparatorie” înseamnă orice proces prin care victima și autorul infracțiunii pot, în cazul în care consimt liber, să participe activ la soluționarea problemelor generate de infracțiune cu ajutorul unei terțe părți imparțiale.

Articolul 12 – Dreptul la garanții în contextul serviciilor de justiție reparatorie

(1)   Statele membre iau măsuri care garantează protecția victimei împotriva victimizării secundare și repetate, precum și a intimidării și răzbunării, care să se aplice atunci când se recurge la orice serviciu de justiție reparatorie. Astfel de măsuri garantează victimelor care optează să participe în procesul de justiție reparatorie că beneficiază, la cerere, de acces la servicii de justiție reparatorie sigure și competente, cu respectarea cel puțin a următoarelor condiții:

(a) se recurge la servicii de justiție reparatorie dacă acestea sunt în interesul victimei, în funcție de considerațiile privind siguranța și cu acordul liber și în cunoștință de cauză al acesteia, care poate fi retras în orice moment;

(b)înainte de a accepta să participe în procesul de justiție reparatorie, victima primește informații complete și obiective cu privire la proceduri și la eventualele rezultatele ale acestora, precum și informații cu privire la procedurile de supraveghere a punerii în aplicare a oricărui acord;

(c) autorul infracțiunii a recunoscut faptele de bază ale cauzei; (n.n. in fata victimei)

(d) orice acord este încheiat în mod voluntar și poate fi luat în considerare în cadrul oricăror proceduri penale ulterioare;

(e)discuțiile din cadrul procedurilor de justiție reparatorie care nu au loc în public sunt confidențiale și nu sunt divulgate ulterior, cu excepția cazului în care părțile își dau acordul în acest sens sau dacă acest lucru se prevede în dreptul intern, având în vedere interesul public prevalent.

(2)Statele membre facilitează trimiterea cauzelor, dacă este cazul către serviciile de justiție reparatorie, inclusiv prin stabilirea de proceduri sau orientări cu privire la condițiile unei astfel de trimiteri.

Articolul 16 – Dreptul de a obține în cadrul procedurilor penale o decizie privind despăgubirile din partea autorului infracțiunii

(2)Statele membre promovează măsurile necesare pentru a-i încuraja pe autorii infracțiunilor să despăgubească în mod corespunzător victimele.

Viziunea și legislația românească

Vom observa ca exista o mare diferenta intre viziunea europeana si viziunea romaneasca in ceea ce priveste medierea penala. Vom expune mai jos chestiunile care fac aceasta diferenta sa se creioneze intr-o mare eroare a legiuitorului roman. Eroarea legiuitorului roman este una de fond, grava dar remediabila.

  1. In primul rand medierea penala atat in statele europene cat si in viziunea Directivei in discutie este posibila la o paleta larga de infractiuni, cu efecte majore in latura penala a dosarului penal. In legislatia romaneasca medierea penala este limitata la infractiunile pretabile impacarii sau unde se poate retrage plangerea penala. In alte state medierea este posibila si la alte infractiuni minore nu doar la cele unde partile se pot impaca sau persoana vatamata isi poate retrage plangerea. Aceasta diferenta este un atuu al medierii penale europene, rezultand din cele de mai sus faptul ca exista legislatii in Europa care permit doar medierea penala (la dispozitia procurorului, judecatorului sau a legii), si nu permit impacarea sau retragerea plangerii prealabile. Partile avand doar posibilitatea medierii, este de la sine inteles ca la aceste infractiuni mediatorul va fi singura autoritate prin care cele doua parti ale conflictului penal – faptuitorul si persoana vatamata- pot comunica si negocia o intelegere amiabila. Viziunea aceasta si-a dorit sa protejeze persoanele vatamate si sa le fereasca de presiuni sau imixtiuni in actul de negociere. Deci medierea penala in Romania este limitata fata de medierea penala din alte state europene. Am scris in anii anteriori de nevoia de largire a cadrului medierii penale si de depasire a limitei gresit impuse de art 67 din Legea Medierii pentru a se reveni la normalitatea unui proces de mediere penala. In acest sens, pentru unele infractiuni care nu sunt minore dar care nici nu sunt grave sau foarte grave, se poate propune ca un acord de mediere sa constituie o circumstanta atenuanta in dosarul penal, sau sa aiba natura unei cauze legale de reducere a pedepsei, pentru a incuraja inculpatii sa repare prejudiciile in dosare, dezideratul comun al legiuitorului roman si al Directivei in discutie, asa cum vom vedea mai jos.

 

  1. In al doilea rand Directiva stipuleaza in mod clar ca orice reglementare nationala ar trebui sa aiba in vedere ca persoana vatamata sa nu poata fi intimidata, sa nu poata fi revictimizata, ori sa sufere vreo razbunare din partea faptuitorului. Asta inseamna ca statul trebuie sa reglementeze masuri de protectie a victimei care se afla pe o pozitie de inegalitate si vulnerabilitate fata de agresor, tocmai datorita traumei si prejudiciului suferit. Medierea penala este un instrument de protectie a victimelor infractiunilor avand in vedere persoana mediatorului care intervine ca un zid de protectie si canal de comunicare intre victima si agresor. Victima traumatizata este la limita imposibilitatii comunicarii cu agresorul, ori daca este sub limitele unei posibile comunicari directe, trauma suferita o face sa nu fie apta de o comunicare si negociere eficienta; impacarea directa, chiar daca are loc, este deseori un esec psihologic pentru persoana vatamata. Din acest motiv interventia unui mediator in astfel de situatii este strict necesara pentru a da vigoare comunicarii si negocierii si pentru ca scopul recuperarii prejudiciului material si moral suferit sa fie atins cu minime suferinte de ordin psihologic pentru victima. Aceasta era ideea medierii penale in faza de apel, ca singura posibilitate de impacare in dosarele penale din Romania, norma care momentan nu se mai aplica din cauza unei Decizii a Curtii Constitutionale defavorabile persoanelor vatamate. Mai exact, medierea in faza de apel ar trebui sa fie unica modalitate de a permite intelegeri amiabile intre faptuitori si victime  deoarece dupa condamnarea in prima instanta tensiunea si conflictul dintre cei doi protagonisti ai procesului penal creste si intre acestea intervin presiuni care sunt de cele mai multe ori premisele unei noi traume pentru persoana vatamata. O negociere directa intre acestia ar trebuie evitata, dandu-li se totusi posibilitatea sa comunice printr-un mediator, daca opteaza in directia solutionarii amiabile a disputei.

 

  1. In al treilea rand un alt aspect al problemei revictimizarii este acela al neplatii prejudiciului marea problema a unui conflict/dosar penal. Victima unei infractiuni se vede si victima unui proces penal daca la sarsitul procedurilor judiciare aceasta nu isi poate recupera paguba. Faptul ca exista o sentinta penala definitva este pentru victime de cele mai multe ori inceputul unui nou calvar al recuperarii si executarii silite. Deseori inculpatii nu au bunuri pe numele lor si astfel persoanele vatamate sunt in imposibilitate de a-si recupera pagubele, ceea ce le aduce o mare insatisfactie si le reaccentueaza trauma produsa de infractiune creandu-le frustrari, nemultumiri si indignari. Din acest motiv Directiva propune statelor sa reglementeze foarte bine si cat mai avantajos pentru persoana vatamata metode de recuperare eficienta a prejudiciului. Recuperarea certa a prejudiciilor este posibila prin mediere doar daca inculpatului i se dau la schimb beneficii legale clare si precise. Inculpatii sunt de acord sa recupereze prejudiciile daca primesc ceva clar in schimb. Exonerarea de raspundere penala, reducerea limitelor de pedeapsa, considerarea acordului de mediere care stipuleaza recuperarea prejudiciului ca fiind o circumstanta legala clar definta in Legea Medierii, individualizarea executarii pedepsei si in functie de recuperarea prejudiciului prin mediere, sunt doar cateva masuri pe care legiuitorul roman trebuie (in acord cu prevederile Directivei discutate) sa le puna in aplicare cat mai repede. Acestea ar fi masuri clare de sprijinire a victimelor in vederea recuperarii prejudiciilor si al protejarii intereselor lor, in acord cu art 16 din Directiva care stipuleaza ca „Statele membre promovează măsurile necesare pentru a-i încuraja pe autorii infracțiunilor să despăgubească în mod corespunzător victimele”. In Romania insa se intampla contariul: statul descurajeaza recuperarea prejudiciilor si mai mult, nu da posibilitatea recuperarii lor (prin interdictia de a media conflictul dupa citirea actului de sesizare).

 

  1. In al patrulea rand ar fi vorba de momentul in care faptuitorul si victima isi pot media conflictul penal. Directiva mentioneaza ca „orice acord este încheiat în mod voluntar și poate fi luat în considerare în cadrul oricăror proceduri penale ulterioare”. Asadar conform Directivei un acord de mediere penala poate fi incheiat si trebuie sa produca efecte juridice pe tot parcursul oricarui proces penal, indiferent de momentul in care se incheie. De exemplu daca un acord de mediere este incheiat in timpul de dupa condamnarea in prima instanta si pana se judeca apelul, el va trebui luat in considerare de instanta de apel,  acest lucru intelegandu-se prin “oricare proceduri penale ulterioare”. Aceasta este marea problema actuala a medierii penale in Romania: limitarea temporala a medierii. Limitarea medierii la mometul de citire a actului de sesizare este cea mai mare eroare facuta prin interpretarea data de Curtea Constitutionala prin Decizia 397/2016, eroare care se prelungeste in timp in mod nejustificat. O eroare a nascut acum o alta eroare si mai mare. Limitarea medierii penale aduce grave prejudicii intereselor persoanelor vatamate precum si actului de mediere in sine. Este binecunoscut ca in faza de urmarire penala abia se contureaza conflictul penal din punct de vedere judiciar, abia prin Rechizitoriu ajungand sa se impute anumte fapte si prejudicii unui inculpat. Intre momentul emiterii Rechizitoriului si cel al citirii actului de sesizare se desfasoara etapa de camera preliminara timpul fiind foarte scurt pentru o procedura de mediere simpla (o singura infractiune, un singur inculpat si o singura persoana vatamata). Cand medierea e mai complexa si sunt mai multi inculpati si/sau mai multe persoane vatamate timpul este imposibil pentru desfasurarea unei medieri. Prin urmare aceasta limitare temporala a posibilitatii desfasurarii medierii este o eroare grava, mai ales ca prin Rechizitoriu conflictul penal abia este definit si conturat, deci pe parcursul urmaririi penale planeaza multe necunoscute, incertitudini si neclaritati atat pentru persoana vatamata cat si pentru inculpat, raportul dintre acestia fiind nedefinit inca, chestiuni care fac greoaie si foarte dificila o procedura de mediere. Este necesara o interventie legislativa care sa dea efect prevederilor Directivei mentionate mai sus si anume care sa permita desfasurarea medierii penale la toate infractiunile pe tot parcursul procesului penal (deci si la cele pretabile impacarii si la cele unde este posibila retragerea plangerii prealabile), scopul essential fiind recuperarea prejudiciilor si evitarea revictimizarii ori amplificarii suferintelor persoanelor vatamate.

 

  1. In al cincilea rand ar fi vorba de neconstitutionalitatea actualelor prevederi. Dincolo de neconformitatea lor cu prevederile europene impuse de Directiva 2012/29, se poate lesne observa ca limitarea totala a medierii penala la citirea actului de sesizare a instantei este neconstitutionala folosind acelasi sistem argumentativ pe care si-a grefat Curtea Constitutionala Decizia 397/2016. Astfel in aceasta Decizie s-a statuat ca medierea la infractiunile pretabile impacarii nu poate fi facuta si in apel sau dupa citirea actului de sesizare a instantei deoarece impacarea nu poate fi facuta in aceste momente procesuale; cu alte cuvinte daca impacarea este posibila doar pana la citirea actului de sesizare a instantei, atunci si medierea penala in astfel de cazuri va fi limitata la acest moment procesual penal. Dupa acest rationament, daca retragerea plangerii prealabile este posibila pe tot parcursul procesului penal, atunci si medierea penala poate fi desfasurata pe tot parcursul procesului penal. Asta spune Curtea explicit. Dar iata ca legiuitorul roman a facut din nou o eroare, stipuland ca medierea penala chiar si la infractiunile unde este posibila retragerea plangerii prealabile se poate face doar pana la citirea actului de sesizare a instantei, chiar daca plangerea se poate retrage si dupa acest moment; dintr-o eroare nu se poate naste decat tot o eroare. Astfel la infractiunile unde este posibila retragerea plangerii prealabile medierea penala nu se mai poate face conform noii reglementari dupa citirea actului de sesizare a instantei, partile nemaiavand dreptul la un mediator, desi tensiunile procesului sunt din ce in ce mai mari cu cat se apropie procesul penal de final, partile avand doar posibilitatea sa discute direct daca au intentia de a repara, raul de a recupera prejudiciile sau de a negocia orice solutie amiabila pentru care vor trebui sa faca un contract privat sau la notar, nicidecum la mediator.

 

Este vizibila eroarea si neconcordanta cu normele europene mentionate mai sus precum si lipsa de logica juridica in aceasta reglementare. Practic in loc ca victima sa fie protejata si sprijinita sa isi reliefeze interesele si sa isi recupereze prejudiciile i se ia instrumentul medierii din mana si este din nou expusa, de data asta si mai mult, creandu-se cadrul amplificarii traumei si a urmarilor conflictului penal exact opusul a ceea ce isi dorea Directiva sa propuna statelor.

 

Cred ca este oportun ca in ceea ce priveste modificarile in materia medierii penale sa fie discutate, analizate, sa fie creat un cadru de discutii interprofesional (magistrati-avocati-mediatori) unde sa se analizeze punctual orice propunere si impactul ei, pentru a se da eficienta maxima principiului de recuperare a prejudiciilor si de sprijinire si protectie a victimelor pe tot parcursul procesului penal. Medierea penala s-a dovedit din 2014 un instrument foarte eficient in aceasta directie, insa este nevoie de o reglementare corespunzatore care sa defineasca mai clar si mai larg cadrul medierii penale, in acord cu cerintele europene.

 

 

Ti-a placut acest articol? Cu siguranta o sa le placa si prietenilor tai! Share it.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Site realizat si gazduit de catre TalexWeb